Iubiţi fraţi şi surori, sărbătoare frumoasă de Epifanie!
Astăzi Biserica celebrează manifestarea lui Isus şi Evanghelia se concentrează asupra magilor, care la sfârşitul unei lungi călătorii ajung la Ierusalim pentru a-l adora pe Isus.
Dacă suntem atenţi, descoperim un lucru un pic straniu: în timp ce acei înţelepţi de departe ajung pentru a-l găsi pe Isus, aceia care erau aproape nu fac niciun pas spre grota din Betleem. Atraşi şi conduşi de stea, magii înfruntă cheltuieli uriaşe, pun la dispoziţie timpul lor, acceptă multele riscuri şi incertitudini care în acele timpuri nu lipseau niciodată. Şi totuşi depăşesc orice dificultate pentru a ajunge să-l vadă pe Regele Mesia, deoarece ştiu că se întâmplă ceva unic în istoria omenirii şi nu vor să lipsească la întâlnire. Aveau inspiraţia înăuntru şi au urmat-o.
În schimb, cei care trăiesc la Ierusalim, care ar trebui să fie cei mai fericiţi şi cei mai pregătiţi să meargă, rămân pe loc. Preoţii, teologii interpretează corect Sfintele Scripturi şi furnizează indicaţii magilor despre locul unde să-l găsească pe Mesia, dar nu se mişcă de la “catedrele” lor. Sunt satisfăcuţi cu ceea ce au şi nu caută, nu cred că merită efortul să iasă din Ierusalim.
Acest fapt, surorilor şi fraţilor, ne face să reflectăm şi într-un anumit sens ne provoacă, pentru că trezeşte o întrebare: noi, eu, astăzi, de care categorie aparţinem? Suntem mai asemănători cu păstorii, care în aceeaşi noapte merg în grabă la grotă, şi cu magii din Răsărit, care pleacă încrezători în căutarea Fiului lui Dumnezeu făcut om; sau suntem mai asemănători cu aceia care, deşi fiind fizic foarte aproape de el, nu deschid porţile inimii lor şi ale vieţii lor, rămân închişi şi insensibili faţă de prezenţa lui Isus? Să ne punem această întrebare. Cărui grup de oameni îi aparţin eu?
Conform unei poveşti, un al patrulea mag ajunge târziu la Ierusalim chiar în timpul răstignirii lui Isus – este o poveste foarte frumoasă aceasta, nu este istorică, ci este o poveste frumoasă, pentru că s-a oprit pe stradă ca să-i ajute pe toţi nevoiaşii dându-le darurile preţioase pe care le adusese pentru Isus. La sfârşit, a venit un bătrân care i-a spus: “Adevăr îţi spun, tot ceea ce ai făcut pentru cei mai mici dintre fraţii tăi, mie mi-ai făcut”. Domnul ştie tot ceea ce noi am făcut pentru ceilalţi.
Să cerem Fecioarei Maria ca să ne ajute, pentru ca, imitându-i pe păstori şi pe magi, să ştim să-l recunoaştem pe Isus aproape, în cel sărac, în Euharistie, în cel abandonat, în frate, în soră.
Franciscus
sursa:ercis.ro