Iubiţi fraţi şi surori, duminică frumoasă!
Şi felicitări, sunteţi curajoşi, cu ploaia! Duminică frumoasă!
Astăzi, evanghelia (cf. In 1,1-18), vorbindu-ne despre Isus, Cuvânt făcut trup, ne spune că “lumina în întuneric luminează, dar întunericul nu a cuprins-o” (In 1,5). Adică ne aminteşte cât de puternică este iubirea lui Dumnezeu, care nu se lasă învinsă de nimic şi că, dincolo de obstacole şi refuzuri, continuă să strălucească şi să lumineze drumul nostru.
Vedem asta la Crăciun, când Fiul lui Dumnezeu, făcut om, depăşeşte atâtea ziduri şi atâtea diviziuni. Înfruntă închiderea minţii şi a inimii celor “mari” din timpul său, preocupaţi mai mult să apere puterea decât să-l caute pe Domnul (cf. Mt 2,3-18). Împărtăşeşte viaţa umilă a Mariei şi a lui Iosif, care îl primesc şi îl cresc cu iubire, dar cu posibilităţile limitate şi greutăţile celui care nu are mijloace: erau săraci. Se oferă, fragil şi lipsit de apărare, întâlnirii cu păstorii (cf. Lc 2,8-18), oameni cu inima marcată de asperităţile vieţii şi de dispreţuirea societăţii; şi apoi cu magii (cf. Mt 2,1), care determinaţi de dorinţa de a-l cunoaşte înfruntă o călătorie lungă şi îl găsesc într-o casă de oameni obişnuiţi, în mare sărăcie.
În faţa acestor provocări şi a atâtor altora, care par contradicţii, Dumnezeu nu se opreşte niciodată – să auzim bine asta: Dumnezeu nu se opreşte niciodată – găseşte mii de moduri pentru a ajunge la toţi şi la fiecare dintre noi, acolo unde ne aflăm, fără calcule şi fără condiţii, deschizând şi în nopţile mai întunecate ale omenirii ferestre de lumină pe care întunericul nu le poate acoperi (cf. Is 9,1-6). Este o realitate care ne mângâie şi care ne dă curaj, în special într-un timp cum este al nostru, un timp care nu este uşor, unde este atâta nevoie de lumină, de speranţă şi de pace, o lume în care oamenii creează uneori situaţii aşa de complicate, din care pare imposibil să se iasă. Pare imposibil să se iasă din atâtea situaţii, dar astăzi Cuvântul lui Dumnezeu ne spune că nu este aşa. Dimpotrivă, ne cheamă să-l imităm pe Dumnezeul iubirii, deschizând breşe de lumină oriunde putem, cu oricine ne întâlnim, în orice context: familial, social, internaţional. Ne invită să nu ne fie frică să facem primul pas. Aceasta este invitaţia Domnului astăzi: să nu ne fie frică să facem primul pas: este nevoie de curaj pentru a face asta, dar să nu ne fie frică. Deschizând larg ferestre luminoase de apropiere faţă de cel care suferă, de iertare, de compasiune, de reconciliere: aceştia sunt mulţii primi paşi pe care noi trebuie să-i facem pentru a face drumul mai clar, sigur şi posibil pentru toţi. Şi această invitaţie răsună în mod deosebit în Anul jubiliar abia început, solicitându-ne să fim mesageri ai speranţei cu “da”-uri simple, dar concrete spuse vieţii, cu alegeri care aduc viaţă. Să facem asta, toţi: aceasta este calea mântuirii!
Şi atunci, la începutul unui nou an, putem să ne întrebăm: În ce mod pot să deschid o fereastră de lumină în ambientul meu şi în relaţiile mele? Unde pot să fiu o breşă care lasă să treacă iubirea lui Dumnezeu? Care este primul pas pe care eu ar trebui să-l fac astăzi?
Maria, stea care conduce la Isus, să ne ajute să fim pentru toţi martori luminoşi ai iubirii Tatălui.
______________
După Angelus
Iubiţi fraţi şi surori!
Vă salut pe voi toţi, credincioşi din Roma şi pelerini veniţi din diferite ţări.
Salut îndeosebi profesorii de religie din Arhidieceza de Zagreb. Preaiubiţilor, urez tot binele pentru munca voastră, foarte importantă pentru formarea culturală, spirituală şi morală a noilor generaţii.
Salut credincioşii din Orzinuovi, familiile din Massa Lombarda, ministranţii şi lucrătorii pastorali din Postioma şi Porcellengo, tinerii din “Fraternitatea franciscană din Betania”, tinerii din Concesio, localitatea natală a Sfântului Paul al VI-lea, şi tinerii Neprihănitei. Salut grupul de adolescenţi din decanatul de Oggiono, provincia Lecco, în pelerinaj pentru Jubileu.
Să continuăm să ne rugăm pentru pace în Ucraina, în Palestina, Israel, Liban, Siria, Myanmar, Sudan. Comunitatea internaţională să acţioneze cu fermitate pentru ca în conflicte să fie respectat dreptul umanitar. Nu mai loviţi civili, nu mai loviţi şcoli, spitale, nu mai loviţi locuri de muncă! Să nu uităm că războiul este mereu o înfrângere, mereu!
Urez tuturor o duminică frumoasă. Şi vă rog, nu uitaţi să vă rugaţi pentru mine. Poftă bună şi la revedere pe mâine!
Franciscus
sursa:ercis.ro