Iubiţi fraţi şi surori, an nou fericit!
Surpriza şi bucuria Crăciunului continuă în Evanghelia de la liturgia de astăzi (Lc 2,16-21), care relatează venirea păstorilor la peştera din Betleem. De fapt, după vestea îngerilor, ei “au plecat deci în grabă şi i-au găsit pe Maria, pe Iosif şi copilul culcat în iesle” (v. 16). Această întâlnire îi umple pe toţi de uimire, pentru că păstorii “au făcut cunoscut ceea ce le fusese spus despre acest copil” (v. 17): nou-născutul este “mântuitorul”, “Cristos”, “Domnul” (v. 11)!
Să reflectăm asupra a ceea ce au văzut păstorii la Betleem, pe prunc, precum şi asupra a ceea ce nu au văzut, adică inima Mariei, care păstra şi medita toate aceste fapte (cf. v. 19).
Înainte de toate, pruncul Isus: acest nume ebraic înseamnă “Dumnezeu mântuieşte”, şi este tocmai ceea ce va face. De fapt, Domnul a venit în lume pentru a ne dărui însăşi viaţa sa. Să ne gândim la asta: toţi oamenii sunt fii, dar niciunul dintre noi nu a ales să se nască. În schimb, Dumnezeu a ales să se nască pentru noi. Dumnezeu a ales. Isus este revelaţia iubirii sale veşnice care aduce în lume pacea.
Nou-născutului Mesia, care manifestă milostivirea Tatălui, îi corespunde inima Mariei, Fecioara Mamă. Această inimă este urechea care a ascultat vestea arhanghelului; această inimă este mâna de soţie dată lui Iosif; această inimă este îmbrăţişarea care a învăluit-o pe Elisabeta în bătrâneţea sa. În inima Mariei, Mama noastră, bate speranţa; bate speranţa răscumpărării şi a mântuirii pentru fiecare creatură.
Mamele! Mamele au mereu la inimă pe copiii lor. Astăzi, în această primă zi a anului, dedicată păcii, să ne gândim la toate mamele care se bucură în inima lor, şi la toate mamele care au inima plină de durere, pentru că fiii lor au fost luaţi de violenţă, de mândrie, de ură. Cât de frumoasă este pacea! Şi cât de inuman este războiul, care frânge inima mamelor!
În lumina acestor reflecţii, fiecare dintre noi se poate întreba: ştiu să rămân în tăcere ca să contemplu naşterea lui Isus? Şi încerc să păstrez în inimă acest eveniment, mesajul său de bunătate şi de mântuire? Şi eu, cum pot să răsplătesc un dar aşa de mare cu un gest gratuit de pace, de iertare, de reconciliere? Fiecare dintre noi va găsi ceva de făcut, şi asta va face bine.
Maria, Sfânta Născătoare de Dumnezeu, să ne înveţe să păstrăm în inimă şi să mărturisim în lume bucuria Evangheliei.
______________
După Angelus
Iubiţi fraţi şi surori!
Vouă tuturor, romani şi pelerini, şi celor care urmăresc prin media vă urez tot binele pentru noul an. Mulţumesc preşedintelui Republicii Italiene pentru amintirea în mesajul său adresat naţiunii şi îi întorc din inimă asigurând rugăciunea mea. An nou fericit, domnule preşedinte!
Sfântul papă Paul al VI-lea a voit ca prima zi a anului să devină Ziua Mondială a Păcii. Anul acesta ea se caracterizează, din cauza Jubileului, printr-o temă specială: cea a iertării datoriilor. Primul care iartă datoriile este Dumnezeu, aşa cum îi cerem mereu rugându-ne “Tatăl nostru”, referindu-ne la păcatele noastre şi angajându-ne să iertăm la rândul nostru pe cel care ne-a ofensat. Şi Jubileul cere să traducem această iertare pe planul social, pentru ca nici o persoană, nici o familie, nici un popor să nu fie strivit de datorii. De aceea încurajez pe guvernanţii ţărilor de tradiţie creştină să dea exemplu bun, anulând sau reducând pe cât posibil datoriile ţărilor mai sărace.
Mulţumesc pentru toate iniţiativele de rugăciune şi angajare pentru pace promovate în fiecare parte a lumii de comunităţile diecezane şi parohiale, de asociaţii, mişcări şi grupuri ecleziale, cum este Marşul naţional pentru pace care s-a desfăşurat ieri la Pesaro. Şi salut participanţii la manifestarea “Pace în toate ţinuturile” organizată de Comunitatea “Sfântul Egidiu” în diferite ţări. Salut Comunitatea “Sfântul Egidiu”, care este acolo.
Exprim aprecierea mea recunoscătoare tuturor celor care în multele zone de conflict lucrează pentru dialog şi pentru negocieri. Să ne rugăm pentru ca pe fiecare front să înceteze luptele şi să se tindă cu hotărâre spre pace şi spre reconciliere. Mă gândesc la martirizata Ucraina, la Gaza, la Israel, la Myanmar, la Kivu şi la atâtea popoare aflate în război. Am văzut în programul “A Sua Immagine” filmări şi fotografii ale distrugerii pe care o face războiul. Fraţilor, surorilor, războiul distruge, distruge mereu! Războiul este mereu o înfrângere, mereu.
Vă salut din inimă pe voi toţi, romani şi pelerini, îndeosebi grupurile muzicale din unele şcoli din Statele Unite ale Americii: din Michigan, California, Oklahoma şi North Carolina. Mulţumesc pentru muzica voastră! Aşa cum salut şi pe credincioşii din Pontevedra, în Spania, şi pe voluntarii de la Fraterna Domus. Şi salut tinerii Neprihănitei: luptaţi pentru pace!
Urez tuturor un bun început de an, cu binecuvântarea Domnului şi a Fecioarei Mame. Vă rog, nu uitaţi să vă rugaţi pentru mine. Poftă bună şi la revedere!
Franciscus
sursa: ercis.ro