Luni, 30 decembrie 2024
Sf. Felix I, pp.
Scrisoarea întâi a sfântului apostol Ioan 2,12-17: “Vă scriu vouă, copiilor, pentru că păcatele voastre au fost iertate datorită numelui său. Vă scriu vouă, părinţilor, pentru că l-aţi cunoscut pe cel care este de la început. Vă scriu vouă, tinerilor, pentru că l-aţi învins pe Cel Rău. V-am scris vouă, copiilor, pentru că l-aţi cunoscut pe Tatăl. V-am scris vouă, părinţilor, pentru că l-aţi cunoscut pe cel care este de la început. V-am scris vouă, tinerilor, pentru că sunteţi puternici şi cuvântul lui Dumnezeu rămâne în voi şi l-aţi învins pe Cel Rău. Să nu iubiţi lumea şi nici cele ce sunt în lume. Dacă cineva iubeşte lumea, iubirea Tatălui nu este în el. Pentru că tot ce este în lume – pofta trupului, pofta ochilor şi trufia vieţii – nu este de la Tatăl, ci de la lume. Dar lumea şi pofta ei trec, însă cel care împlineşte voinţa lui Dumnezeu rămâne în veci.”
Simt că Sfântul Ioan îmi vorbește mie. Cuvintele lui mă ating. Mă întreb: cine sunt eu acum? Copilul iertat care a primit harul milostivirii? Părintele care L-a cunoscut pe Dumnezeu? Sau tânărul care luptă împotriva răului? Avertismentul lui Ioan despre lume pătrunde adânc în inima mea. Îmi dau seama că iubirea pentru Dumnezeu înseamnă să renunț la atașamentele care mă îndepărtează de El. Mă eliberez de dorințele trecătoare, de superficialitate, și privesc cu speranță către o relație sinceră și profundă cu El. Îmbrățișez chemarea de a rămâne în voia lui Dumnezeu, știind că doar aceasta îmi aduce pace și bucurie veșnică. Lumea trece, dar sufletul meu găsește liniște și siguranță în iubirea Lui.
Privind înapoi la anul care a trecut, cum pot lăsa atașamentele trecătoare și să îmbrățișez mai mult iubirea Tatălui în anul ce urmează?
Rugăciune:
Ia-mi, Doamne, şi primeşte toată libertatea mea, memoria, mintea şi voinţa mea toată. Tot ce am sau ce posed e din darul tău. Ţie, Doamne, ţi le înapoiez. Dă-mi numai iubirea şi harul tău şi îmi e de ajuns. Amin. (Ignațiu de Loyola)
