Iubiţi fraţi şi surori, duminică frumoasă!
Astăzi sărbătorim Sfânta Familie de la Nazaret. Evanghelia relatează despre Isus în vârstă de doisprezece ani când, la sfârşitul pelerinajului anual la Ierusalim, a fost pierdut de Maria şi Iosif, care l-au regăsit după aceea în templu discutând cu învăţătorii (cf. Lc 2,41-52). Evanghelistul Luca revelează starea sufletească a Mariei care îl întreabă pe Isus: “Fiule, pentru ce ne-ai făcut aceasta? Iată, tatăl tău şi cu mine te-am căutat îngrijoraţi” (v. 48). Şi Isus îi răspunde: “De ce m-aţi căutat? Nu ştiaţi că eu trebuie să fiu în casa Tatălui meu?” (v. 49).
Este o experienţă aproape obişnuită, dintr-o familie care alternează momente liniştite şi altele dramatice. Pare istoria unei crize familiale, o criză din zilele noastre, a unui adolescent dificil şi a doi părinţi care nu reuşesc să-l înţeleagă. Să ne oprim pentru a privi această familie. Ştiţi pentru ce Familia de la Nazaret este un model? Pentru că este o familie care dialoghează, care se ascultă, care vorbeşte. Dialogul este un element important pentru o familie! O familie care nu comunică nu poate să fie o familie fericită.
Este frumos atunci când o mamă nu începe cu reproşul, ci cu o întrebare. Maria nu acuză şi nu judecă, ci încearcă să înţeleagă cum să-l primească pe acest Fiu aşa de diferit prin ascultare. În pofida acestui efort, Evanghelia spune că Maria şi Iosif “n-au înţeles cuvântul pe care li-l spusese” (v. 50), ca demonstrare că în familie este mai important a asculta decât a înţelege. A asculta înseamnă a da importanţă celuilalt, a recunoaşte dreptul său de a exista şi de a gândi autonom. Copiii au nevoie de asta. Gândiţi-vă bine, voi părinţilor, ascultaţi, copiii au nevoie!
Un moment privilegiat de dialog şi de ascultare în familie este cel de la masă. Este frumos a sta împreună la masă şi a vorbi. Asta poate rezolva atâtea probleme, şi mai ales uneşte generaţiile: copiii care vorbesc cu părinţii, nepoţii care vorbesc cu bunicii… A nu rămâne niciodată închişi în noi înşine sau, şi mai rău, cu capul în celular. Asta nu merge… niciodată, niciodată asta. A vorbi, a se asculta, acesta este dialogul care face bine şi face să se crească!
Familia lui Isus, Maria şi Iosif este sfântă. Şi totuşi am văzut că şi părinţii lui Isus nu înţelegeau mereu. Putem reflecta asupra acestui lucru, şi să nu ne uimim dacă vreodată în familie ni se întâmplă să nu ne înţelegem. Când ni se întâmplă asta să ne întrebăm: Ne-am ascultat între noi? Înfruntăm problemele ascultându-ne reciproc sau ne închidem în muţenie, uneori în resentiment, în orgoliu? Ne luăm un pic de timp pentru a dialoga? Ceea ce astăzi putem învăţa de la Sfânta Familie este ascultarea reciprocă.
Să ne încredinţăm Fecioarei Maria şi să cerem pentru familiile noastre darul ascultării.
______________
După Angelus
Iubiţi fraţi şi surori!
Un bun-venit cordial vouă tuturor, romani şi pelerini. Astăzi adresez un salut special familiilor prezente aici şi celor conectate de acasă prin mijloacele de comunicare. Familia este celula societăţii, este o comoară preţioasă de susţinut şi de tutelat!
Gândul meu se îndreaptă spre multele familii din Coreea de Sud care astăzi sunt în doliu ca urmare a dramaticului accident aviatic. Mă unesc în rugăciune pentru supravieţuitori şi pentru morţi.
Şi să ne rugăm şi pentru familiile care suferă din cauza războiului: în martirizata Ucraina, în Palestina, în Israel, în Myanmar, în Sudan, Nord Kivu, să ne rugăm pentru toate aceste familii din război.
Salut credincioşii din Pero-Cerchiate, grupul din decanatul de Varese, tinerii din Cadoneghe şi din San Pietro in Cariano; tinerii de la Mir din Clusone, Chiuduno, Adrara San Martino şi Almenno San Bartolomeo; scoutiştii din Latina, din Vasto şi din Soviore. Şi salut tinerii Neprihănitei!
Urez tuturor o duminică frumoasă şi un senin sfârşit de an. Vă rog, nu uitaţi să vă rugaţi pentru mine. Poftă bună şi la revedere!
Franciscus