Dragi fraţi şi dragi surori, Crăciun fericit!În această noapte s-a reînnoit misterul care nu încetează să ne uimească şi să ne înduioşeze: Fecioara Maria l-a născut pe Isus, pe Fiul lui Dumnezeu, l-a înfăşat şi l-a pus într-o iesle. Aşa l-au găsit păstorii din Betleem, plini de bucurie, în timp ce îngerii cântau: “Mărire lui Dumnezeu şi pace oamenilor!” (cf. Lc 2,6-14). Pace oamenilor!Da, acest eveniment, petrecut cu peste două mii de ani în urmă, se reînnoieşte prin lucrarea Duhului Sfânt, acelaşi Duh de Iubire şi de Viaţă care a făcut rodnic sânul Mariei şi din carnea sa umană l-a format pe Isus. Şi tot aşa astăzi, în travaliul din acest timp al nostru, se întrupează din nou şi realmente Cuvântul veşnic de mântuire, care spune fiecărui bărbat şi fiecărei femei, care spune întregii lumi – acesta este mesajul -: “Eu te iubesc, eu te iert, întoarce-te la mine, poarta inimii mele este deschisă pentru tine!”.Surorilor, fraţilor, poarta inimii lui Dumnezeu este deschisă mereu, să ne întoarcem la el! Să ne întoarcem la inima care ne iubeşte şi ne iartă! Să ne lăsăm iertaţi de el, să ne lăsăm reconciliaţi cu el! Dumnezeu iartă mereu! Dumnezeu iartă tot. Să ne lăsăm iertaţi de el.Asta semnifică Poarta Sfântă a Jubileului, pe care aseară am deschis-o aici la “Sfântul Petru”: îl reprezintă pe Isus, Poartă de mântuire deschisă pentru toţi. Isus este Poarta; este Poarta pe care Tatăl milostiv a deschis-o în mijlocul lumii, în mijlocul istoriei, pentru ca toţi să ne putem întoarce la el. Toţi suntem ca oi rătăcite şi avem nevoie de un Păstor şi de o Poartă pentru a ne întoarce la casa Tatălui. Isus este Păstorul, Isus este Poarta.Fraţilor, surorilor, nu vă fie frică! Poarta este deschisă, Poarta este deschisă larg! Nu este necesar să bateţi la Poartă. Este deschisă. Veniţi! Să ne lăsăm reconciliaţi cu Dumnezeu şi atunci vom fi reconciliaţi cu noi înşine şi vom putea să ne reconciliem între noi, chiar şi cu duşmanii noştri. Milostivirea lui Dumnezeu poate tot, dezleagă orice nod, demolează orice zid de diviziune, milostivirea lui Dumnezeu dizolvă ura şi spiritul de răzbunare. Veniţi! Isus este Poarta păcii.Adesea noi ne oprim numai în prag; nu avem curajul de a-l trece, pentru că ne pune în discuţie. A intra prin Poartă cere sacrificiul de a face un pas – mic sacrificiu; a face un pas pentru un lucru aşa de mare -, cere să lăsăm în urma noastră conflicte şi diviziuni, pentru a ne abandona în braţele deschise ale Pruncului care este Principele păcii. În acest Crăciun, început al Anului jubiliar, invit fiecare persoană, fiecare popor şi naţiune să aibă curajul de a trece prin Poartă, de a deveni pelerini de speranţă, de a face să tacă armele şi de a depăşi diviziunile.Să tacă armele în martirizata Ucraina! Să se aibă curajul de a deschide poarta pentru negociere şi pentru gesturi de dialog şi de întâlnire, pentru a ajunge la o pace justă şi durabilă.Să tacă armele în Orientul Mijlociu! Cu ochii îndreptaţi spre leagănul din Betleem, îndrept gândul spre comunităţile creştine din Palestina şi din Israel, şi îndeosebi spre comunitatea iubită din Gaza, unde situaţia umanitară este foarte gravă. Să înceteze focul, să fie eliberaţi ostaticii şi să se ajute populaţia epuizată de foame şi de război. Sunt aproape şi de comunitatea creştină din Liban, mai ales în sud, şi de cea din Siria, în acest moment aşa de delicat. Să se deschidă porţile dialogului şi ale păcii în toată regiunea, sfâşiată de conflict. Şi vreau să amintesc aici şi poporul libian, încurajând să caute soluţii care să permită reconcilierea naţională.Fie ca naşterea Mântuitorului să aducă un timp de speranţă familiilor miilor de copii care mor din cauza unei epidemii de rujeolă în Republica Democrată Congo, precum şi populaţiilor din estul acelei ţări şi la cele din Burkina Faso, din Mali, din Niger şi din Mozambic. Criza umanitară care le loveşte este provocată îndeosebi de conflictele armate şi de plaga terorismului şi este agravată de efectele devastatoare ale schimbării climatice, care provoacă pierderea de vieţi umane şi aglomerarea de milioane de persoane. Mă gândesc şi la populaţiile din ţările din Cornul Africii pentru care implor darurile păcii, înţelegerii şi fraternităţii. Fiul Celui Preaînalt să susţină angajarea comunităţii internaţionale în favorizarea accesului la ajutoarele umanitare pentru populaţia civilă din Sudan şi în demararea noilor negocieri în vederea unei încetări a focului.Vestea Crăciunului să aducă mângâiere locuitorilor din Myanmar, care, din cauza ciocnirilor armate continue, îndură suferinţe grave şi sunt constrânşi să fugă din propriile case.Pruncul Isus să inspire autorităţile politice şi toate persoanele de bunăvoinţă din continentul american, pentru a se găsi cât mai curând soluţii eficace în adevăr şi în dreptate, pentru a promova armonia socială, îndeosebi mă gândesc la Haiti, Venezuela, Columbia şi Nicaragua, şi să se acţioneze, în special în acest An jubiliar, pentru a edifica binele comun şi a redescoperi demnitatea fiecărei persoane, depăşind diviziunile politice.Jubileul să fie ocazia pentru a demola toate zidurile de separare: cele ideologice, care de atâtea ori marchează viaţa politică, precum şi cele fizice, cum este diviziunea care interesează de cincizeci de ani insula Cipru şi care i-a sfâşiat ţesutul uman şi social. Îmi doresc să se poată ajunge la o soluţie împărtăşită, o soluţie care să poată pune capăt diviziunii respectând pe deplin drepturile şi demnitatea tuturor comunităţilor cipriote.Isus, Cuvântul veşnic al lui Dumnezeu făcut om, este Poarta deschisă larg; este Poarta deschisă larg prin care suntem invitaţi să trecem pentru a redescoperi sensul existenţei noastre şi sacralitatea vieţii – fiecare viaţă este sacră – şi pentru a recupera valorile fundamentale ale familiei umane. El ne aşteaptă în prag. Aşteaptă pe fiecare dintre noi, în special pe cei mai fragili: îi aşteaptă pe copii, pe toţi copiii care suferă din cauza războiului şi suferă din cauza foamei; îi aşteaptă pe bătrâni, constrânşi adesea să trăiască în condiţii de singurătate şi abandonare; îi aşteaptă pe cei care au pierdut propria casă sau fug din propria ţară, în tentativa de a găsi un refugiu sigur; îi aşteaptă pe cei care au pierdut sau nu găsesc un loc de muncă; îi aşteaptă pe deţinuţi care, în pofida a toate, rămân fii ai lui Dumnezeu, mereu fii ai lui Dumnezeu; îi aşteaptă pe cei care sunt persecutaţi pentru propria credinţă. Sunt atâţia.În această zi de sărbătoare, să nu lipsească recunoştinţa noastră faţă de cel care se angajează pentru bine în mod silenţios şi credincios: mă gândesc la părinţi, la educatori şi la profesori, care au marea responsabilitate de a forma generaţiile viitoare; mă gândesc la lucrătorii sanitari, la forţele de ordine, la cei care sunt angajaţi în opere de caritate, în special la misionarii răspândiţi în lume, care duc lumină şi mângâiere atâtor persoane aflate în dificultate. Lor tuturor vrem să le spunem: mulţumim!Fraţilor şi surorilor, Jubileul să fie ocazia pentru a ierta datoriile, în special acelea care apasă asupra ţărilor mai sărace. Fiecare este chemat să ierte ofensele primite, pentru că Fiul lui Dumnezeu, care s-a născut în frigul şi în întunericul nopţii, iartă orice datorie a noastră. El a venit pentru a ne vindeca şi a ne ierta. Pelerini de speranţă, să-i ieşim în întâmpinare! Să-i deschidem porţile inimii noastre. Să-i deschidem porţile inimii noastre, aşa cum el a deschis larg poarta Inimii sale.Urez tuturor un senin sfânt Crăciun.Franciscus Sursa: ercis.ro       |