Joi, 19 decembrie 2024
Fer. Urban al V-lea, pp.
Luca 1, 13-14: Dar îngerul i-a spus: “Nu te teme, Zaharia, căci rugăciunea ta a fost ascultată şi soţia ta, Elisabeta, îţi va naşte un fiu şi-i vei pune numele «Ioan»! Vei avea bucurie şi veselie şi mulţi se vor bucura de naşterea lui.”
“Cere și ți se va da!” (cf. Mt. 7:7) Dar nu orice răspuns la rugăciune este conform cerințelor noastre. Zaharia și Elisabeta au cerut un copil, dar au primit mai mult decât atât: un fiu ales de Dumnezeu, Ioan, care avea să pregătească calea pentru Mesia. “Rugăciunea ți-a fost ascultată” îi spune îngerul. Dumnezeu nu doar aude, ci ascultă rugăciunile noastre.
Când ne rugăm, să o facem cu credință, nu doar cerând, ci acceptând că Dumnezeu răspunde întotdeauna rugăciunilor, dar într-un mod diferit. Rugăciunea ascultată este semnul unei relații vii cu Domnul, în care ne încredințăm cererile, dar ne străduim și să ne lăsăm modelați de El. Rugăciunea nu schimbă voia lui Dumnezeu, ci ne schimbă pe noi.
Zaharia întâmpină mesajul îngerului cu îndoială. Acest lucru ne provoacă să reflectăm: câte rugăciuni au fost deja ascultate în viața mea, dar nu le-am recunoscut, pentru că răspunsul lui Dumnezeu a fost diferit de așteptările mele?
Rugăciune:
“Sunt necredincios în pașii mei.
De multe ori, cuvântul greșit
trece peste buze.
Ocaziile în care pot arăta
că sunt al Tău
rămân neexplorate.
De aceea mă simt rușinat.
Dar trebuie să vin mai aproape de Tine.
Prin rugăciune îmi recunosc
că sunt slab
și că am nevoie atât de mult de Tine.
Îți spun asta
pentru că am încredere în Tine,
și pentru cine știe a câta oară,
vreau să rămân cu Tine.”
(Fragment din “Vreau să rămân cu Tine” – Nikola Jurisič)
