Rugăciunea Sfântului Părinte Francisc către Maria Neprihănită
Fecioară Neprihănită,
Mamă, Mamă Neprihănită,
astăzi este sărbătoarea ta şi noi ne adunăm în jurul tău.
Florile pe care ţi le oferim vor să exprime
iubirea noastră şi recunoştinţa noastră;
dar tu vezi şi îţi sunt plăcute mai ales acele flori ascunse
care sunt rugăciunile, suspinele, chiar şi lacrimile,
în special lacrimile celor mici şi ale celor săraci.
Priveşte-i, Mamă, priveşte-i!
Mama noastră, Roma se pregăteşte pentru un nou Jubileu,
care va fi un mesaj de speranţă pentru omenirea
încercată de crize şi de războaie.
Pentru aceasta în oraş peste tot sunt şantiere:
asta – tu o ştii – provoacă mult deranj,
şi totuşi, este semn că Roma este vie,
că Roma se reînnoieşte, că Roma încearcă să se adapteze exigenţelor,
pentru a fi mai primitoare şi mai funcţională.
Dar privirea ta de Mamă vede dincolo de asta.
Şi mi se pare că aud glasul tău
care cu înţelepciune ne spune: “Copiii mei,
sunt bune aceste lucrări, dar fiţi atenţi:
nu uitaţi şantierele sufletului!
Adevăratul Jubileu este înăuntru:
înăuntru, înăuntrul inimilor voastre – tu spui -,
înăuntrul relaţiilor familiale şi sociale.
Înăuntru trebuie să lucraţi pentru a pregăti calea
pentru Domnul care vine”.
Şi este o oportunitate bună
pentru a face o Spovadă bună
şi a cere iertarea tuturor păcatelor.
Dumnezeu iartă tot, Dumnezeu iartă mereu, mereu.
Mamă Neprihănită, îţi mulţumim!
Această recomandare a ta ne face bine,
avem atâta nevoie de ea, pentru că, fără a vrea asta,
riscăm să fim cuprinşi total
de organizare, de lucrurile de făcut,
şi atunci harul Anului Sfânt,
care este timp de renaştere spirituală,
care este timp de iertare şi de eliberare socială,
acest har jubiliar poate să nu vină bine,
să fie un pic sufocat.
Dar aici primarul pregăteşte toate lucrurile pentru ca în această comemorare, în acest An Sfânt, să fie bune. Ne rugăm pentru primar care are atâta muncă.
Cu siguranţă, Marie, tu ai fost prezentă
în sinagoga din Nazaret,
în acea zi în care Isus pentru prima dată
a predicat oamenilor din satul său.
A citit din sulul profetului Isaia:
“Duhul Domnului este asupra mea:
pentru aceasta m-a uns,
să duc săracilor vestea cea bună;
m-a trimis să proclam celor captivi eliberarea
şi celor orbi, recăpătarea vederii,
să redau libertatea celor asupriţi;
să vestesc un an de bunăvoinţă al Domnului” (Lc 4,18-19).
Apoi s-a aşezat şi a spus: “Astăzi s-a împlinit
Scriptura aceasta pe care aţi ascultat-o” (v. 21).
Şi tu, Mamă, tu erai acolo, în mijlocul acelor oameni uimiţi.
Erai mândră de el, de Fiul tău,
şi în acelaşi timp pregustai drama
închiderii şi a invidiei, care generează violenţă.
Această dramă tu ai străbătut-o
şi mereu o străbaţi cu inima ta neprihănită
plină de iubirea Inimii lui Isus.
Mamă, eliberează-ne de invidie:
să fim toţi fraţi, să ne iubim.
Fără invidie. Invidia, acel viciu galben,
urât, care ruinează dinăuntru.
Şi astăzi, Mamă, ne repeţi:
“Ascultaţi-l pe Isus, ascultaţi-l pe el!
Ascultaţi-l şi faceţi ceea ce vă spune” (cf. In 2,5).
Mulţumim, Mamă Sfântă! Mulţumim pentru că iarăşi,
în acest timp sărac în speranţă,
ni-l dăruieşti pe Isus, Speranţa noastră. Mulţumim, Mamă!
Franciscus
sursa: ercis.ro