Iubiţi fraţi şi surori, duminică frumoasă!
Evanghelia de la liturgia de astăzi (Lc 21,25-28.34-36), prima duminică din Advent, ne vorbeşte despre tulburări cosmice şi despre nelinişte şi frică în omenire. În acest context Isus adresează discipolilor săi un cuvânt de speranţă: “Întăriţi-vă şi ridicaţi-vă capul, pentru că se apropie eliberarea voastră!” (v. 28). Preocuparea Învăţătorului este ca să nu se îngreuieze inimile lor (cf. v. 34) şi ca să aştepte cu vigilenţă venirea Fiului Omului.
Invitaţia lui Isus este aceasta: ridicarea capului şi a ţine inima uşoară şi trează.
De fapt, mulţi contemporani ai lui Isus, în faţa evenimentelor catastrofale pe care le văd întâmplându-se în jurul lor – persecuţii, conflicte, calamităţi naturale -, sunt cuprinşi de angoasă şi cred că urmează să vină sfârşitul lumii. Au inima îngreuiată de frică. Însă Isus vrea să-i elibereze de neliniştile prezente şi de falsele convingeri, arătându-le cum să rămână treji în inimile lor, cum să citească evenimentele din proiectul lui Dumnezeu, care realizează mântuirea chiar şi în cadrul celor mai dramatice evenimente ale istoriei. Pentru aceasta le sugerează să-şi îndrepte privirea spre cer pentru a înţelege lucrurile de pe pământ: “Întăriţi-vă şi ridicaţi-vă capul” (v. 28). Este frumos: “Întăriţi-vă şi ridicaţi-vă capul”.
Fraţilor şi surorilor, şi pentru noi este importantă recomandarea lui Isus: “Să nu se îngreuieze inimile voastre” (v. 34). Noi toţi, în atâtea momente ale vieţii, ne întrebăm: Ce să facem pentru a avea o inimă “uşoară”, o inimă trează, o inimă liberă? O inimă care nu se lasă strivită de tristeţe? Şi tristeţea este urâtă, urâtă! De fapt, se poate întâmpla ca neliniştile, fricile şi necazurile pentru viaţa noastră personală sau pentru ceea ce se întâmplă şi astăzi în lume să apese ca nişte pietre de moară asupra noastră şi să ne arunce în descurajare. Dacă preocupările îngreuiază inima şi ne induc să ne închidem în noi înşine, Isus, dimpotrivă, ne invită să ridicăm capul, să ne încredem în iubirea sa care vrea să ne mântuiască şi care se apropie în fiecare situaţie a existenţei noastre, ne cere să-i facem spaţiu lui pentru a regăsi speranţa.
Şi, prin urmare, să ne întrebăm: inima mea este îngreuiată de frică, de preocupări, de neliniştile pentru viitor? Eu ştiu să privesc la evenimentele zilnice şi la evenimentele istoriei cu ochii lui Dumnezeu, în rugăciune, cu un orizont mai amplu? Sau mă las cuprins de descurajare? Acest timp de Advent să fie o ocazie preţioasă pentru a ridica privirea spre el, care uşurează inima şi ne susţine pe drum.
Acum s-o invocăm pe Fecioara Maria, care şi în momentele de încercare a fost gata să primească proiectul lui Dumnezeu.
______________
După Angelus
Iubiţi fraţi şi surori!
În zilele trecute a fost comemorată a 40-a aniversare a Tratatului de Pace şi de Prietenie între Argentina şi Chile. Cu medierea Sfântului Scaun, el a pus capăt unei dispute teritoriale care a dus Argentina şi Chile pe marginea războiului. Asta demonstrează că, atunci când se renunţă la folosirea armelor şi se face dialogul, se parcurge un drum bun.
Mă bucur pentru încetarea focului la care s-a ajuns în zilele trecute în Liban şi doresc ca ea să poată fi respectată de toate părţile, permiţând astfel populaţiei din regiunile interesate de conflict – fie libaneză fie israeliană – să se întoarcă în curând şi în siguranţă acasă, şi cu ajutorul preţios al armatei libaneze şi al forţelor de pace ale Naţiunilor Unite. În această situaţie, adresez o invitaţie insistentă tuturor politicienilor libanezi, pentru ca să fie ales imediat preşedintele republicii şi instituţiile să regăsească funcţionarea lor normală, pentru a trece la reformele necesare şi a asigura ţării rolul său de exemplu de convieţuire paşnică între diferitele religii. Este speranţa mea ca breşa de pace care s-a deschis să poată duce la încetarea focului pe toate celelalte fronturi, mai ales în Gaza. Sunt foarte preocupat de eliberarea israelienilor, care încă sunt ţinuţi ostatici, şi de accesul ajutoarelor umanitare la populaţie palestiniană epuizată. Şi să ne rugăm pentru Siria, unde din păcate războiul s-a reaprins provocând multe victime. Sunt foarte aproape de Biserica din Siria. Să ne rugăm!
Exprim preocuparea mea, durerea mea, pentru conflictul care continuă să însângereze martirizata Ucraina. Asistăm de aproape trei ani la o teribilă secvenţă de morţi, de răniţi, de violenţe, de distrugeri. Copiii, femeile, bătrânii, persoanele slabe, sunt primele victime. Războiul este o oroare, războiul îl ofensează pe Dumnezeu şi omenirea, războiul nu cruţă pe nimeni, războiul este mereu o înfrângere, o înfrângere pentru întreaga omenire! Să ne gândim că iarna este la uşă şi să riscă să exacerbeze condiţiile a milioane de evacuaţi. Vor fi luni foarte dificile pentru ei. Concomitenţa războiului şi a frigului este tragică. Adresez încă o dată apelul meu comunităţii internaţionale şi fiecărui bărbat şi femeie de bunăvoinţă, pentru ca să se străduiască în orice mod pentru a opri acest război şi pentru a face să prevaleze dialogul, fraternitatea, reconcilierea. Să se înmulţească, la fiecare nivel, o angajare reînnoită. Şi în timp ce ne pregătim pentru Crăciun, în timp ce aşteptăm naşterea Regelui păcii, să se dea acestor populaţii o speranţă concretă. Căutarea păcii este o responsabilitate a câtorva, ci a tuturor. Dacă prevalează obişnuinţa şi indiferenţa faţă de ororile războiului, toată, toată familia umană este înfrântă. Toată familia umană este înfrântă! Iubiţi fraţi şi surori, să nu încetăm să ne rugăm pentru acea populaţie aşa de dur încercată şi să implorăm de la Dumnezeu darul păcii.
Vă salut cu afect pe voi toţi, credincioşi din Roma şi pelerini veniţi din Italia şi din diferite ţări. Îndeosebi, salut grupurile care provin din Barcelona, Murcia şi Valencia – să ne gândim la Valencia, cum suferă! – şi din Gerovo în Croaţia. Salut credincioşii din Arco di Trento şi cei din Sciacca, şi grupul roma al Tineretului Arzător Marian. Şi salut tinerii Neprihănitei.
Urez tuturor duminică frumoasă şi bun început de Advent. Vă rog, nu uitaţi să vă rugaţi pentru mine. Poftă bună şi la revedere!
Franciscus
sursa: ercis.ro