Miercuri, 20 noiembrie 2024
Ss. Grigore Decapolitul; Edmund, rege
Luca 19, 26: “Vă spun: oricui are i se va da, iar de la cel care nu are se va lua şi ceea ce are.”
Versetul de azi ne invită sa medităm la darurile lui Dumnezeu pentru noi, la responsabilitatea noastră față de ele, și la judecata finală.
Dumnezeu este generos, iar celor care primesc cu inimă deschisă și folosesc ceea ce li s-a dat, li se vor da și mai multe.
Pe de altă parte, cel care „nu are” – adică refuză să își deschidă inima sau să își asume responsabilitatea – pierde chiar și ceea ce a primit. Această pierdere nu este o pedeapsă, ci rezultatul închiderii față de Dumnezeu.
Dumnezeu nu ne va cere să dăm ceea ce nu am primit, dar ne va întreba, la final, ce am făcut cu ceea ce am avut.
Cum folosesc eu darurile primite de la Dumnezeu?
Rugăciune:
O, Dumnezeul meu, când tu vei binevoi, dăruiește-mi harul de a rămâne fidel
în unirea voinței mele cu voința ta adorată, în care, fără ca noi să rostim ceva, totul este spus și în care împlinim totul lăsându-te pe tine să acționezi. […]
Doresc astfel să spun neîncetat prin constanta înclinație a inimii mele:
“Fiat! Da, Dumnezeul meu, da, aprob tot ce tu dorești! Fie ca dorințele tale sfinte să fie îndeplinite întru totul. […]”
(Fragment din Jean-Jean-Pierre de Caussade SJ)
