Rezolvarea conflictelor – din Ucraina în Orientul Mijlociu, din Caucaz în Myanmar, din Etiopia în Yemen – şi construirea păcii; promovarea şi tutelarea drepturilor umane; libertatea religioasă; îngrijirea casei comune; contrastul “culturii rebutării”; migraţiile; accesul la asistenţa sanitară. De asemenea: apărarea de politici economice juste; lupta împotriva traficului de persoane; promovarea fraternităţii şi a multilateralismului. Ca “un spital de campanie în mijlocul unei bătălii”, Sfântul Scaun este “parte integrantă” a dezbaterii despre tensiunile pe care comunitatea internaţională trebuie să le înfrunte şi despre activităţile care se desfăşoară pe tabla de şah globală, exercitând un “soft power” care permite să “se obţină rezultate la care şi autorităţile globale cele mai dominante cu greu pot să ajungă singure”. Arhiepiscopul Paul Richard Gallagher, secretar vatican pentru Raporturile cu Statele şi Organizaţiile Internaţionale, ilustrează în detaliu vocaţia şi natura, instrumentele şi raporturile, activităţile şi modalităţile de acţiune ale diplomaţiei vaticane milenare angajată actualmente în relaţii cu 184 de ţări şi cu mare parte dintre instituţiile care reprezintă governance globală. Face asta într-o lungă lectio magistralis la Universitatea Catolică din Lublin (KUL) despre tema “Diplomaţia Sfântului Scaun în lumea contemporană” cu ocazia întâlnirii organizate pentru marţi, 12 noiembrie 2024, de Centrul pentru Studiul Diplomaţiei din acelaşi Ateneu.
Dialog, umilinţă, procese de pace
Înainte de toate, Gallagher schiţează situaţia actuală a activităţii diplomatice a Sfântului Scaun pornind de la istorie, apoi de la deceniile de muncă dedicate pentru “a construi punţi, a căuta dialogul cu toţi, a folosi umilinţă şi răbdare la maximum pentru a dezlega noduri aparent de nedesfăcut, a se strădui să refacă cele mai slabe semne de bunăvoinţă ale părţilor aflate în conflict pentru a demara procese de pace”. Cea pontificală este, prin urmare, o “diplomaţie a milostivirii”, înţeleasă ca “angajare politică autentică de solidaritate, în vederea promovării binelui comun”. Nu un obiectiv abstract, ci realizarea de acţiuni concrete precum ştergerea datoriilor externe şi promovarea de politici de cooperare şi dezvoltare sau valorizarea demnităţii persoanei umane, “şi în faţa delictelor grave” precum pedeapsa cu moartea.
Papa, primul diplomat
Apoi Gallagher a explicat în detaliu studenţilor de la KUL structura şi actorii din diplomaţia papală, apoi funcţia nunţiaturilor apostolice, prezenţa papei în contexte cu culturi şi tradiţii religioase diferite sau rolul delegaţilor apostolici ca reprezentanţi stabili pe lângă Bisericile locale, când nu au fost stabilite relaţii diplomatice. Această reţea “vastă şi bine definită” este condusă de Secretariatul de Stat, a explicat arhiepiscopul, dar “primul diplomat este chiar papa”.
Pontificatul lui Ioan Paul al II-lea şi “problemele referitoare la Europa de Est” au demonstrat asta pe larg, dar şi astăzi este evident “impactul pe care Papa Francisc îl are pe scena internaţională”. Lui “i se adresează lumea” şi “cuvintele sale şi acţiunile sale inspiră şi animă activitatea diplomatică a Sfântului Scaun”, a evidenţiat reprezentantul vatican. Prin exortaţii şi rugăciuni, întâlniri şi enciclice, şi mai ales cu călătoriile în fiecare colţ al globului, “papa exercită în mod neobosit autoritatea sa morală”, “înfruntă situaţii de nedreptate, ajunge la persoane abandonate, avertizează cu privire la practici dăunătoare care pun în pericol lumea noastră şi viitorul nostru”. În această misiune papa nu este singur, ci se foloseşte de diferite instituţii ale Bisericii Catolice şi, în unele cazuri, de trimişi speciali precum cardinalul Matteo Zuppi pentru războiul din Ucraina. Uneori chiar episcopii locali se angajează “în dialogul şi în negocierilor cu liderii locali” şi pe teren este mereu nunţiul care are “responsabilitatea” de a menţine raporturile cu Bisericile locale şi diferitele componente ale guvernului.
Eforturi pentru rezolvarea conflictelor
Focusul intervenţiei arhiepiscopului s-a mutat după aceea asupra scenariilor actuale de războaie, dar şi asupra provocărilor şi a politicii sociale în care se articulează munca diplomaţiei papale, dusă înainte departe de reportaje şi reflectoare. Înainte de toate, Scaunul Apostolic este activ pentru rezolvarea conflictelor: Ucraina, Orientul Mijlociu, Africa, Caucaz, în orice scenariu Sfântul Scaun acţionează “super partes”, “intervine pentru a susţine o idee de pace care este rod al raporturilor juste, al respectării normelor internaţionale şi al tutelării drepturilor umane fundamentale”. Mai ales, a afirmat Gallagher, “Sfântul Scaun este activ pe planul umanitar pentru a susţine, de exemplu, eforturile menite să reînnoiască viaţa socială în locuri îndepărtate şi adesea uitate, sau pentru a facilita reunirea familială a minorilor şi schimbul de prizonieri, răniţi şi trupuri decedate căzute între Rusia şi Ucraina”. Sfântul Scaun niciodată “nu încetează să reafirmă că principiul de umanitate” nu poate şi nu trebuie să fie “compromis în numele exigenţelor militare, lovind în mod nediscriminat populaţia civilă”, a remarcat prelatul. De aici se naşte pro-activismul în dezbateri şi negocieri internaţionale despre dezarmare.
Dreptul la viaţă
Alt domeniu de acţiune este promovarea şi tutelarea drepturilor umane, aşadar, “dreptul la viaţă şi inviolabilitatea fiecărei persoane”, apărarea “sfinţeniei vieţii umane de la concepere la moartea naturală”. “Apărând aceste drepturi, Sfântul Scaun nu numai că stabileşte un standard moral, ci declanşează şi dezbateri vitale pe scena globală”, a spus Monseniorul Gallagher, criticând ţările sau blocurile de ţări care “încearcă să impună o viziune a drepturilor, a naturii şi a demnităţii care nu corespunde învăţăturilor Bisericii.” “Din nefericire, în unele cazuri, furnizarea de ajutoare umanitare internaţionale şi finanţări pentru dezvoltarea sunt condiţionate de voinţa unei ţări de a adopta aceste ideologii”, a spus prelatul. Pe aceeaşi urmă, a voit să scoată în evidenţă efortul constant pentru o asistenţă sanitară adecvată pentru toţi, subliniind că asta nu exclude, totuşi, refuzarea “unor concepte controversate, precum drepturile la sănătatea sexuală şi reproductivă, în măsura în care s-au evoluat într-o agendă globală ideologică, inclusiv aşa-numitul «drept la avort» care sfidează în mod explicit standardele morale şi legale”.
Libertatea religioasă
Apoi a vorbit despre libertate religioasă, amintind contribuţia unuia dintre cei mai iluştri profesori de la Universitatea din Lublin, Ioan Paul al II-lea. În epoca papei polonez, dar şi în zilele noastre, religia este “instrumentalizată pentru a alimenta controverse politice”, şi asta a dus la forme “crunte” de discriminare, violenţă şi război. Ca răspuns la aceste provocări, Sfântul Scaun subliniază mereu importanţa de “a recunoaşte dimensiunea publică a libertăţii religioase, respectând şi autonomia legitimă şi laicitatea statului, construite pe un dialog sănătos între stat şi comunităţile religioase, care nu sunt rivali, ci parteneri”, a spus arhiepiscopul.
Casa comună, cultura rebutării, tehnologiile şi IA
De aici, încă o listă a celorlalte domenii în care acţionează diplomaţia pontificală şi asupra cărora este puternic accentul magisteriului lui Francisc: îngrijirea casei comune, lupta împotriva “culturii rebutării” care “diminuează demnitatea umană valorizând indivizii exclusiv pe baza utilităţii lor”, impactul progreselor tehnologice şi al globalizării asupra forţei de muncă şi teama faţă de inteligenţa artificială care, “dacă nu este contextualizată şi reglementată în mod adecvat, ar putea să aibă grave implicaţii etice şi consecinţe pentru omenire”. Apoi nu a lipsit referinţa la migraţii pentru care Gallagher a reafirmat angajarea Sfântului Scaun şi a Bisericii Catolice în căutarea de soluţii adecvate pentru un fenomen care – conform statisticilor recente – loveşte aproape 120 de milioane de persoane care fug de persecuţii, războaie, conflicte, sărăcie. În această optică, a subliniat prelatul, Sfântul Scaun apără politici economice juste şi pune pe teren toate eforturile pentru a dezrădăcina sărăcia şi încearcă să promoveze fraternitatea umană ca antidot la “globalizarea indiferenţei”.
“Plaga toxică” a traficului de persoane
Apoi este puternică opera Sfântului Scaun pentru a combate traficul de fiinţe umane şi celelalte forme de sclavie modernă. “Papa Francisc – a spus Gallagher – este recunoscut universal ca unul dintre principalele glasuri morale în lupta împotriva traficului de persoane”. De mai multe ori papa şi-a ridicat glasul în apărarea persoanelor “înşelate, agresate, adesea vândute de mai multe ori pentru scopuri diferite şi, la sfârşit, ucise sau, în orice caz, vătămate fizic şi mintal”. Pentru a combate în mod eficace această “plagă toxică”, Sfântul Scaun îndeamnă guvernele “să blocheze afluenţii săi şi să înfrunte cauzele sale profunde, cum sunt sărăcia extremă, corupţia, nedreptăţile şi excluderea în domeniul economic”.
A fi semn de speranţă
Aşadar, a concluzionat Paul Richard Gallagher, în faţa unei panorame dezolante pe care papa n-a ezitat s-o definească un “al treilea război pe bucăţi”, Sfântul Scaun şi structurile diplomaţiei sunt unite în misiunea de “a fi un semn de speranţă”. În această perspectivă, diplomaţia pontificală “devine un instrument în slujba convieţuirii umane şi un glas care reafirmă în orice ocazie posibilă aspiraţia comună la stabilitate, la siguranţă şi la pace”.
Acorduri şi concordate
Tot în lectio, secretarul pentru Raporturile cu Statele a voit să ofere clarificări cu privire la diplomaţia bilaterală menţinută de Sfântul Scaun cu diferite ţări prin concordate sau acorduri, “fundamentale, pe de o parte, pentru a apăra Bisericile locale de orice ingerinţă necuvenită a statului în treburile ecleziale şi, pe de altă parte, pentru a se angaja cu statele cu privire la probleme de interes comun, cu scopul de a asigura o cooperare eficace în domeniul social şi religios”. În această privinţă, Gallagher a amintit şi înţelegerile semnate – ca semn de “atenţie deosebită faţă de exigenţele Bisericilor locale şi faţă de bunăstarea tuturor popoarelor” – cu ţări cu care încă nu există relaţii diplomatice “complete”. Exemplul cel mai luminos este Acordul provizoriu cu Republica Populară Chineză pentru numirea episcopilor, prorogat pentru patru ani, precum şi Acordul despre statusul reprezentantului pontifical rezident în Vietnam.
“Soft power”
În afară de asta, Sfântul Scaun încă din 1949, adică de când s-a acreditat ca observator permanent la FAO, “a intensificat progresiv angajarea şi contribuţia sa la întreaga familie a naţiunilor, prin participarea la numeroase organizaţii internaţionale”, ca observator sau membru cu titlu deplin. Această participare permite să “acţioneze îndeosebi ca forţă de leadership etică” şi “depăşeşte statecraft-ul convenţional”, garantând “independenţa de alianţe şi blocuri politice” şi favorizând, în schimb, cooperarea şi medierea. Pentru acest motiv, a subliniat Gallagher, Sfântul Scaun poate desfăşura “rolul de mediator credibil, fundamental pentru a înfrunta conflictele şi a promova dialogul cu privire la problemele globale”. Adică poate “construi punţi acolo unde alţii ar putea să vadă numai diviziuni insurmontabile”.
de Salvatore Cernuzio
Sursa: ercis.ro