Bună ziua. Ce mulţi sunteţi!
Dragi episcopi,
Dragi formatori şi personal din Seminar,
Dragi seminarişti,
Mă bucur să întâlnesc un nou grup de seminarişti care, la fel ca fraternităţile şi confraternităţile din oraşele Spaniei, merg în procesiune la această Biserică-mamă, pentru a face o staţiune de pocăinţă. Penitenţă sau turism?
Această analogie mi-a venit în minte, mai întâi pentru că întotdeauna este bine să privim la credinciosul popor sfânt al lui Dumnezeu în spiritualitatea lui, spiritualitatea simplă. Voi ştiţi că preoţii trebuie să fie aproape, trebuie să favorizeze apropierea: în primul rând, apropierea de Dumnezeu, în aşa fel încât să existe această capacitate de a-l întâlni pe Domnul, de a fi aproape de Domnul. În al doilea rând, apropierea de episcopi şi apropierea episcopilor de preoţi. Un preot care nu este aproape de episcopul său este şchiop, îi lipseşte ceva. În al treilea rând, apropierea între voi, preoţii, care începe din seminar, şi al patrulea, apropierea de sfântul popor credincios al lui Dumnezeu. Nu uitaţi de aceste patru apropieri!
Şi ştiu că la aceste date se pregăteşte procesiunea “Reservado“. O tradiţie străveche care aminteşte de prima dată când Preasfântul Sacrament a fost rezervat în tabernacolul capelei sale. Observaţi cum îngenuncheaţi atunci când mergeţi acolo. Observaţi.
Această comemorare interesantă are trei momente: celebrarea Euharistiei, expunerea Preasfântului Sacrament pe tot parcursul zilei şi, în final, procesiunea. Aceste etape pot folosi pentru a aminti elementele fundamentale ale Preoţiei pentru care vă pregătiţi. În primul rând, celebrarea euharistică. Isus care vine în vieţile noastre pentru a ne da dovada celei mai mari iubiri. Isus ne cheamă, ca Biserică, să fim prezenţi în Preoţie şi în popor, în sacrament şi în cuvânt. Sper că a-l avea pe pământ să vă absoarbă vieţile voastre şi inimile.
Apoi, Domnul rămâne expus toată ziua în ostensoriu, este timpul să rămânem singuri cu el, să-i auzim glasul în tăcere, în ascultarea cuvântului, în mărturia credinţei celor care se roagă alături de noi. Numai o întâlnire de la persoană la persoană, o întâlnire îndrăgostită cu Isus poate lumina, sprijini şi susţine cursul călătoriei noastre pământeşti. Sper ca această întâlnire să fie cu adevărat un şoc eficient care să ne transforme existenţa.
În sfârşit, îl poartă pe Domnul în procesiune, pentru că noi îl primim ca să-l purtăm, slujirea noastră este să-l însoţim pe Cristos către poporul său, iar pe popor către Cristos. Fie ca noi, fără să ne luăm ochii de la cel care ne călăuzeşte, să învăţăm să mergem împreună, în speranţa întâlnirii de care ne bucurăm deja aici în mod sacramental.
Franciscus
