Iubiţi fraţi şi surori, bună ziua şi sărbătoare frumoasă!
Astăzi, Solemnitatea Tuturor Sfinţilor, în Evanghelie (cf. Mt 5,1-12) Isus proclamă cartea de identitate a creştinului. Şi care este cartea de identitate a creştinului? Fericirile. Este o carte de identitate a noastră, precum şi calea sfinţeniei (cf. Exortaţia apostolică Gaudete et exsultate, 63). Isus ne arată un drum, cel al iubirii, pe care el însuşi l-a parcurs cel dintâi făcându-se om şi care pentru noi este în acelaşi timp dar al lui Dumnezeu şi răspuns al nostru. Dar şi răspuns.
Este dar al lui Dumnezeu, pentru că, aşa cum spune Sfântul Paul, el este cel care sfinţeşte (cf. 1Cor 6,11). Şi pentru aceasta, noi îi cerem Domnului înainte de toate să ne facă sfinţi, să facă inima noastră asemenea cu a sa (cf. Scrisoarea enciclică Dilexit nos, 168). Cu harul său el ne vindecă şi ne eliberează de tot ceea ce ne împiedică să iubim aşa cum el ne iubeşte (cf. In 13,34), aşa încât în noi, aşa cum spunea Fericitul Carlo Acutis, să fie mereu “mai puţin eu pentru a lăsa spaţiu lui Dumnezeu”.
Şi asta ne duce la al doilea punct: răspunsul nostru. De fapt, Tatăl din ceruri ne oferă sfinţenia sa, dar nu ne-o impune. O seamănă în noi, ne face să-i simţim gustul şi să-i vedem frumuseţea, dar după aceea aşteaptă răspunsul nostru. Ne lasă nouă libertatea de a urma inspiraţiile sale bune, de a ne lăsa implicaţi de proiectele sale, de a ne însuşi sentimentele sale (cf. Dilexit nos, 179), punându-ne, aşa cum ne-a învăţat el, în slujba celorlalţi, cu o caritate tot mai universală, deschisă şi adresată tuturor, lumii întregi.
Toate aceste le vedem în viaţa sfinţilor, şi în timpul nostru. Să ne gândim, de exemplu, la Sfântul Maximilian Kolbe, care la Auschwitz a cerut să ia locul unui tată de familie condamnat la moarte; sau la Sfânta Tereza de Calcutta, care şi-a dedicat existenţa în slujba celor mai săraci dintre săraci; sau la Sfântul episcop Oscar Romero, asasinat la altar pentru că a apărat drepturile celor din urmă împotriva samavolniciilor prepotenţilor. Şi astfel putem face lista atâtor sfinţi, a atâtora: cei pe care îi venerăm pe altare şi alţii, pe care mie îmi place să-i numesc sfinţii “de la uşa vecină”, cei de toate zilele, ascunşi, care duc înainte viaţa lor creştină zilnică. Fraţilor şi surorilor, această sfinţenie ascunsă există în Biserică! Recunoaştem atâţia fraţi şi surori plăsmuiţi de Fericiri: săraci, blânzi, milostivi, înfometaţi şi însetaţi de dreptate, făcători de pace. Sunt persoane “pline de Dumnezeu”, incapabile să rămână indiferente faţă de nevoile aproapelui; sunt martori de drumuri luminoase, posibile şi pentru noi.
Acum să ne întrebăm: eu îi cer lui Dumnezeu, în rugăciune, darul unei vieţi sfinte? Mă las condus de impulsurile bune pe care Duhul său le trezeşte în mine? Şi mă angajez personal să practic Fericirile din Evanghelie, în ambientele în care trăiesc?
Maria, Regina tuturor sfinţilor, să ne ajute să facem din viaţa noastră un drum de sfinţenie.
______________
După Angelus
Iubiţi fraţi şi surori,
Exprim apropierea mea de poporul din Ciad, îndeosebi de familiile victimelor atentatului terorist grav din urmă cu câteva zile, precum şi celor care au fost loviţi de inundaţii. Şi cu privire la aceste catastrofe ambientale, să ne rugăm pentru populaţia din peninsula iberică, în special din comunitatea valenciană, răvăşită de furtuna “DANA”: pentru răposaţi şi pentru cei dragi ai lor, şi pentru toate familiile vătămate. Domnul să-i susţină pe cei care suferă şi pe cei care duc ajutor. Apropierea noastră de poporul din Valencia.
Vă salut cu afect pe voi toţi, pelerini din diferite ţări, familii, grupuri parohiale, asociaţii şi grupuri şcolare. Îndeosebi credincioşii care provin din Rignac (Franţa).
Şi salut participanţii la “Crosul Sfinţilor”, organizat de Fundaţia Misiuni Don Bosco. Dragi prieteni, şi anul acesta ne amintiţi că viaţa creştină este un cros, dar nu aşa cum aleargă lumea, nu! Este crosul unui inimi care iubeşte! Şi mulţumesc pentru sprijinul vostru la construirea unui centru sportiv în Ucraina.
Să ne rugăm pentru martirizata Ucraina, să ne rugăm pentru Palestina, Israel, Liban, Myanmar, Sudan, şi pentru toate popoarele care suferă datorită războaielor. Fraţilor şi surorilor, războiul este mereu o înfrângere, mereu! Şi este josnic, pentru că este triumful minciunii, al falsităţii: se caută interesul maxim pentru sine şi dauna maximă pentru adversar, călcând în picioare vieţi umane, ambient, infrastructuri, totul; şi totul mascat de minciuni. Şi suferă cei nevinovaţi! Mă gândesc la cele 153 de femei şi copii masacraţi, în zilele trecute la Gaza.
Mâine va fi anuala Pomenire a tuturor credincioşilor răposaţi. Cine poate în aceste zile merge să se roage la mormântul propriilor persoane dragi. Şi eu mâine dimineaţă voi merge să celebrez Liturghia în Cimitero Laurentino din Roma. Să nu uităm asta: Euharistia este cea mai mare şi cea mai eficace rugăciune pentru sufletele răposaţilor.
Urez tuturor o sărbătoare frumoasă în compania sfinţilor. Vă salut pe voi toţi, salut tinerii Neprihănitei care sunt buni! Şi vă rog, nu uitaţi să vă rugaţi pentru mine. Sărbătoare frumoasă! Poftă bună şi la revedere.
Franciscus
Sursa: ercis.ro