Luni, 14 octombrie 2024
Ss. Calist I, pp. m. *; Parascheva, pustnică
Luca 11,29-30: “În acel timp, pe când mulţimea se îngrămădea în jurul lui, Isus a început să le spună: «Această generaţie este o generaţie rea; caută un semn, dar nu i se va da alt semn decât semnul lui Iona. Căci aşa cum Iona a devenit un semn pentru niniviteni, tot aşa va fi Fiul Omului pentru această generaţie.»”
Isus spune că „această generație este o generație rea”, nu pentru că oamenii de atunci erau mai răi decât noi, ci pentru că, asemenea nouă, căutau dovezi și minuni pentru a crede, fără să vadă că cel mai mare semn al lui Dumnezeu este chiar în fața lor. Isus nu ne cere să căutăm semne sau minuni, ci să avem o inimă deschisă, gata să primească Cuvântul Său. Uneori, așteptând minuni mari, trecem cu vederea semnele discrete ale prezenței lui Dumnezeu în viața noastră de zi cu zi.
În ce moduri concrete pot vedea prezența lui Dumnezeu în momentele simple ale vieții mele, cum ar fi în relațiile cu cei din jur sau în provocările zilnice?
Rugăciune
Am încercat în atâtea feluri
să ne comunicăm iubirea.
Dacă comunicarea nu este
ceea ce tu rostești,
ci ceea ce oamenii aud,
atunci ceea ce am rostit
a fost deviat și denaturat
în prescripții distante,
fără inimă.
Ai cerut pâine.
Ți-am trimis mană.
Ai cerut de băut.
A curs apă din stâncă.
Ai cerut ghidare.
Moise a adus legea.
Și așa mai departe.
Totuși ai devenit
tot mai distant,
mai surd,
mai orb.
Amintirile s-au atenuat.
Vorbirea a devenit neclară.
Visele s-au evaporat
în praf.
Și astfel am procedat
precum procedează familiile
când se confruntă
cu calamități.
Am tras la sorți.
Cel mic a pierdut.
A coborât pentru a împărtăși cu voi
condiția voastră,
lupta voastră,
întunericul vostru
și pentru a vă călăuzi
spre ziua de mâine. Amin.
(Michael Moynahan SJ)
