Iubiţi fraţi şi surori, duminică frumoasă!
Evanghelia de la liturgia de astăzi (Mc 10,17-30) ne vorbeşte despre un om bogat care aleargă la Isus şi îl întreabă: “Învăţătorule bun, ce trebuie să fac ca să moştenesc viaţa veşnică?” (v. 17). Isus îl invită să părăsească totul şi să-l urmeze, însă acela, abătut, pleacă, pentru că – spune textul – “avea multe bogăţii” (v. 23). Costă a părăsi totul.
Putem vedea cele două mişcări ale acestui om: la început aleargă, pentru a merge la Isus; însă, la sfârşit, pleacă abătut, pleacă trist. Mai întâi aleargă şi apoi pleacă. Să ne oprim asupra acestui lucru.
Înainte de toate, acest om merge la Isus alergând. Este ca şi cum îl împingea ceva în inima sa: de fapt, deşi avea atâtea bogăţii, este nesatisfăcut, poartă înăuntrul său o nelinişte, este în căutarea unei vieţi mai depline. Aşa cum fac adesea bolnavii şi cei posedaţi de diavol (cf. Mc 3,10; 5,6), în evanghelie se vede, el se aruncă la picioarele Învăţătorului; este bogat, şi totuşi are nevoie de vindecare. Este bogat, dar are nevoie de vindecare. Isus îl priveşte cu iubire (v. 21); apoi, îi propune o “terapie”: să vândă tot ceea ce are, să dea săracilor şi să-l urmeze. Însă, în acest moment, vine o concluzie neaşteptată: acest om devine trist pe chip şi pleacă! Pe cât de mare şi impetuoasă a fost dorinţa de a-l întâlni pe Isus, pe atât de rece şi rapidă este plecarea de la el.
Şi noi purtăm în inimă o nevoie de fericire şi de o viaţă plină de semnificaţie care nu poate fi suprimată; totuşi, putem cădea în iluzia de a crede că răspunsul se găseşte în posesia lucrurilor materiale şi în siguranţele pământeşti. În schimb, Isus vrea să ne ducă la adevărul dorinţelor noastre şi să ne facă să descoperim că, în realitate, binele la care tânjim este însuşi Dumnezeu, iubirea sa faţă de noi şi viaţa veşnică pe care el şi numai el ne-o poate dărui. Adevărata bogăţie este să fim priviţi cu iubire de Domnul – este o mare bogăţie aceasta – şi, aşa cum face Isus cu acel om, să ne iubim între noi făcând din viaţa noastră un dar pentru alţii. De aceea, fraţilor şi surorilor, Isus ne invită să riscăm, să “riscăm iubirea”: să vindem tot pentru a da săracilor, care înseamnă a ne despuia de noi înşine şi de siguranţele noastre false, făcându-ne atenţi la cei care sunt în nevoie şi împărtăşind bunurile noastre, nu numai lucrurile, ci şi ceea ce suntem: talentele noastre, prietenia noastră, timpul nostru şi aşa mai departe.
Fraţilor şi surorilor, acel om bogat nu a voit să rişte, să rişte ce? Nu a voit să rişte iubirea şi a plecat cu faţa tristă. Şi noi? Să ne întrebăm: De ce anume este alipită inima noastră? Cum săturăm foamea noastră de viaţă şi de fericire? Ştim să împărtăşim cu cel care este sărac, cu cel care este în dificultate sau are nevoie de un pic de ascultare, care are nevoie de un zâmbet, de un cuvânt care să-l ajute să regăsească speranţa? Sau care are nevoie să fie ascultat… Să ne amintim de asta: adevărata bogăţie nu sunt bunurile din lumea aceasta, adevărata bogăţie este de a fi iubiţi de Dumnezeu şi de a învăţa să iubim ca el.
Şi acum să cerem mijlocirea Fecioarei Maria, ca să ne ajute să descoperim în Isus comoara vieţii.
______________
După Angelus
Iubiţi fraţi şi surori,
Continui să urmăresc cu preocupare ceea ce se întâmplă în Orientul Mijlociu şi cer încă o dată o imediată încetare a focului pe toate fronturile. Să se parcurgă căile diplomaţiei şi ale dialogului pentru a obţine pacea.
Sunt aproape de toate populaţiile implicate, în Palestina, în Israel şi în Liban, unde cer să fie respectate forţele de pace ale Naţiunilor Unite. Mă rog pentru toate victimele, pentru cei evacuaţi, pentru ostaticii care doresc să fie eliberaţi imediat, şi sper ca această mare suferinţă inutilă, generată de ură şi de răzbunare, să se termine repede.
Fraţilor şi surorilor, războiul este o iluzie, este o înfrângere, nu va aduce niciodată pacea, nu va aduce niciodată siguranţa, este o înfrângere pentru toţi, mai ales pentru cei care se cred invincibili. Opriţi-vă, vă rog!
Adresez apelul meu pentru ca ucrainenii să nu fie lăsaţi să moară de frig, să înceteze atacurile aeriene împotriva populaţiei civile, care este mereu cea mai lovită. Ajunge cu uciderea nevinovaţilor!
Urmăresc situaţia dramatică din Haiti, unde continuă violenţele împotriva populaţiei, forţată să fugă din propriile case în căutare de siguranţă în altă parte, înăuntru şi în afara ţării. Să nu uităm niciodată pe fraţii noştri şi surorile noastre haitieni. Cer tuturor să se roage ca să înceteze orice formă de violenţă şi, cu angajarea comunităţii internaţionale, să se continue să se lucreze pentru a construi pacea şi reconcilierea în ţară, apărând mereu demnitatea şi drepturile tuturor.
Vă salut pe voi, romani şi pelerini din Italia şi din atâtea ţări, îndeosebi Asociaţia Armata Neprihănitei întemeiată de Sfântul Maximilian Kolbe, parohiile din Resuttano (Caltanissetta), sportivii paraolimpici italieni cu conducătorii şi asistenţii şi grupul Pax Christi International.
Salut încă o dată noii studenţi de la Colegiul Urban pe care i-am întâlnit în această dimineaţă.
Vinerea viitoare, 18 octombrie, Fundaţia “Kirche in Not” promovează iniţiativa “Un milion de copii recită Rozariul pentru pacea în lume”. Mulţumesc tuturor copiilor şi copilelor care participă! Ne unim cu ei şi încredinţăm mijlocirii Sfintei Fecioare Maria – a cărei aniversare al ultimei apariţii la Fatima este astăzi -, mijlocirii Sfintei Fecioare Maria încredinţăm martirizatei Ucraina, Myanmarul, Sudanul şi celelalte populaţii care suferă din cauza războiului şi a oricărei forme de violenţă şi de mizerie.
Salut tinerii Neprihănitei şi văd steaguri poloneze, braziliene, argentiniene, ecuadoriene, franceze… îi salut pe toţi!
Urez tuturor duminică frumoasă. Vă rog nu uitaţi să vă rugaţi pentru mine. Poftă bună şi la revedere!
Franciscus
#ercis.ro
