“La Civiltà Cattolica” publică interviul integral al Papei Francisc cu 150 de confraţi iezuiţi din Belgia, Luxemburg şi Olanda la Collège Saint-Michel din Bruxelles. Suveranul pontif abordează tema rolului femeii şi o citează pe Ursula von der Leyen, apoi încurajează “să nu ne fie frică de nimic” şi să mergem la frontiere. Şi reiterează invitaţia de a primi şi integra migranţii: “Europa nu mai are copii, îmbătrâneşte. Are nevoie de ei”.
de Salvatore Cernuzio
Tema femeilor şi a rolului lor în Biserică, reieşită de mai multe ori în călătorie din 26-29 septembrie 2024 în Luxemburg şi Belgia, a fost centrală şi în colocviul Papei Francisc cu cei 150 de iezuiţi întâlniţi la Bruxelles. Ca în fiecare călătorie apostolică, Francisc a făcut să nu lipsească în program întâlnirea privată cu membrii Societăţii lui Isus, acea zi încadrată între vizita la campusul de la Université Catholique de Louvain şi etapa surprinzătoare la Palatul Brussels Expo cu 6.000 de tineri reuniţi pentru o veghe.
Întâlnirea cu confraţii nu numai belgieni, ci şi din Luxemburg şi Ţările de Jos a avut loc în Collège Saint-Michel. O întâlnire rezervată, intercalată de întrebări şi răspunsuri despre teme inerente misiunii Societăţii lui Isus astăzi şi despre actualitatea din lume şi din Biserică – de la secularizare la înculturare, de la Sinod la migraţii -, precum şi de un cântec intonat la chitară la deschidere de superiorul Regiunii din Ţările de Jos, părintele Marc Desmet. La Civiltà Cattolica publică astăzi textul integral al dialogului într-un articol semnat de părintele Antonio Spadaro, care remarcă “spontaneitatea” şi “instantaneitatea” întâlnirii.
“Biserica este femeie”
“Biserica este femeie” răspunde Papa Francisc la întrebarea unui iezuit cu privire la “dificultatea de a da femeii în Biserică un loc mai corect şi adecvat”. “Văd femeia pe drumul carismelor şi nu vreau să limitez discursul despre rolul femeii în Biserică în privinţa slujirii”, afirmă papa. În general, afirmă el, “masculinismul şi feminismul sunt logici de «piaţă»”. Subliniază că în acest timp se caută “tot mai mult să se introducă femeile în Vatican cu roluri de responsabilitate tot mai înaltă. Şi lucrurile se schimbă: se vede şi se simte”.
Femeile în Vatican
Papa aminteşte că secretara Guvernatoratului este femeie (sora Raffaella Petrini), că Dicasterul pentru Dezvoltarea Umană Integrală “are şi el ca vice o femeie” (sora Alessandra Smerilli), că în “echipa pentru numirea episcopilor” sunt trei femei (aceeaşi Petrini, apoi sora Yvonne Reungoat şi Maria Lia Zervino, numite în 2022 membri ai Dicasterului pentru Episcopi): “De când sunt ele printre cei care-i selecţionează pe candidaţi, lucrurile merg mult mai bine: sunt atente în judecăţile lor”. Şi în Dicasterul pentru Viaţa Consacrată “vicele este o femeie” (sora Simona Brambilla, secretară) şi în Consiliul pentru Economie vice coordonatoare este o femeie, Charlotte Kreuter-Kirchhoof.
“Aşadar, femeile intră în Vatican cu roluri de înaltă responsabilitate: vom continua pe acest drum. Lucrurile funcţionează mai bine decât înainte”, asigură papa. Aminteşte, în această privinţă, şi o anecdotă cu preşedinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen: “Vorbeam despre o problemă specifică şi eu am întrebat-o: «Dar dumneavoastră cum reuşiţi să gestionaţi acest gen de probleme?». Ea mi-a răspuns: «Aşa cum facem noi toate mamele». Răspunsul său m-a făcut să reflectez mult…”.
Migranţii de integrat
În colocviu papa tratează apoi problema migraţiei, care trebuie studiată foarte bine. Încă o dată prezintă cele patru verbe cu care trebuie declinată acţiunea pentru migranţi: a primi, a însoţi, a promova, a integra. Dacă lipseşte asta, devine “o problemă serioasă”. “Un migrant care nu este integrat termină rău, dar termină rău şi societatea în care se află”, avertizează pontiful, amintind atentatul din 2016 chiar în Belgia, în aeroportul Zaventem, care a costat viaţa a 16 persoane, făcut de doi terorişti afiliaţi la Isis. “Tragedia aceea este şi rod al unei neintegrări” şi “Biserica trebuie să ia în serios lucrul cu migranţii”.
Europa care îmbătrâneşte
Unit cu asta, papa reafirmă “un lucru care se află la inima mea”, şi anume că “Europa nu mai are copii, îmbătrâneşte. Are nevoie de migranţi ca să se reînnoiască viaţa. A devenit de acum o problemă de supravieţuire”.
Comunitatea mai importantă decât preotul
Nu numai puţini copii, ci şi puţine vocaţii. Tema este solicitată de un călugăr: “Cum vedeţi viitorul comunităţilor parohiale fără preoţi?”. “Comunitatea este mai importantă decât preotul. Preotul este un slujitor al comunităţii”, răspunde pontiful. Citează exemplul călugăriţelor care asumă rolul de călăuză în unele părţi ale lumii, cum este Congregaţia peruviană de surori care are “misiunea specifică” de “a merge în acele situaţii unde nu există preot. Ele fac tot: predică, botează… Dacă la sfârşit este trimis un preot, atunci merg într-o altă parte”.
“Iezuitul nu trebuie să se înspăimânte de nimic”
Cu privire la misiune, papa, privind la contextul din Belgia, îi invită pe membrii ordinului Sfântului Ignaţiu să nu le fie frică: “Iezuitul nu trebuie să se înspăimânte de nimic. Este un om în tensiune între două forme de curaj: curaj de a-l căuta pe Dumnezeu în rugăciune şi curaj de a merge la frontiere”. Ca “maeştri”, papa îl indică pe părintele Matteo Ricci, pe părintele Roberto De Nobili şi alţi mari misionari care “i-au înspăimântat pe unii în Biserică prin acţiunea lor curajoasă”, dar “au trasat limita înculturării”. Această limită “trebuie căutată în discernământ. Şi se discerne rugându-ne”. Rugăciunea iezuitului “se dezvoltă în situaţiile limită, dificile. Acesta este cel mai frumos lucru din spiritualitatea noastră: a risca”.
Noi forme de păgânism
Cu privire la “fenomenul complex” al secularizării, Francisc vorbeşte despre “forme de păgânism”: “Nu este nevoie de statuia unui zeu păgân pentru a vorbi despre păgânism: ambientul însuşi, aerul pe care-l respirăm este un zeu păgân gazos! Şi noi trebuie să predicăm acestei culturi cu mărturia, slujirea şi credinţa. Şi dinăuntru trebuie să facem asta cu rugăciunea”. Slujirea face “rodnic” dialogul, dar dialogul este adesea împiedicat de “un puternic clericalism” în Biserică. “Unde este clericalism, nu este slujire. Vă rog, nu confundaţi niciodată evanghelizarea cu prozelitismul!”
Apostolatul intelectual
Pentru papa este important şi “apostolatul intelectual”, parte a vocaţiei iezuiţilor care “trebuie să fie prezenţi în lumea academică, în cercetare, precum şi în comunicare”. “Să fie clar – recomandă Jorge Mario Bergoglio -: când Congregaţiile Generale ale Societăţii lui Isus spun că se inserează în popor şi în istorie nu înseamnă «a face carnaval», ci a se insera în contextele chiar mai instituţionale cu oarecare «rigiditate», în sensul bun al cuvântului. Nu trebuie căutată mereu informalitatea”.
Sinodalitatea, un har
Apoi o întrebare se referă la sinodalitate, în centrul Sinodului care se desfăşoară în Vatican. “Nu este uşoară sinodalitatea, nu, şi uneori pentru că există figuri de autoritate care nu fac să se evidenţieze dialogul. Un paroh poate lua singur deciziile, dar le poate lua cu consiliul său. Şi tot aşa un episcop şi chiar papa”. Francisc se declară încrezător de faptul că “lucrurile vor fi clarificate tocmai cu metoda sinodală” cu Sinodul: “Este un har sinodalitatea în Biserică! Autoritatea se face în sinodalitate”.
Cauze de beatificare
În sfârşit, Papa Bergoglio confirmă că “este deschisă” cauza părintelui Pedro Arrupe, iezuitul de origine spaniolă, prepozit general din 1965 până în 1983, proclamat slujitor al lui Dumnezeu. “Problema” este revizuirea multelor scrieri: analiza “cere timp”. Cu privire la cauza lui Henri De Lubac, un alt “mare iezuit” citat adesea, pontiful spune că nu ştie “dacă a fost introdusă cauza”. În timp ce le revelează confraţilor ceea ce avea să anunţe după aceea public la Liturghia de la Bruxelles, şi anume începerea cauzei regelui Baudouin: “Am făcut asta eu direct, pentru că mi se pare că aici se mişcă în acest sens”.
