O, Marie, Mama noastră, suntem din nou aici în faţa ta. Tu cunoşti durerile şi trudele care în această oră îngreunează inima noastră. Noi ridicăm privire spre tine, ne cufundăm în ochii tăi şi ne încredinţăm inimii tale.
Şi ţie, o, Mamă, viaţa ţi-a rezervat dovezi dificile şi temeri umane, dar ai fost curajoasă şi îndrăzneaţă: ai încredinţat totul lui Dumnezeu, i-ai răspuns lui cu iubire, te-ai oferit pe tine însăşi fără a te cruţa. Ca femeie curajoasă a carităţii, în grabă ai mers ca s-o ajuţi pe Elisabeta, cu promptitudine ai perceput nevoia soţilor în timpul nunţii din Cana; cu tărie sufletească, pe Calvar ai luminat cu speranţă pascală noaptea durerii. În sfârşit, cu duioşie de Mamă ai dat curaj discipolilor înfricoşaţi în cenacol şi, cu ei, ai primit darul Duhului.
Şi acum te implorăm: primeşte strigătul nostru! Avem nevoie de privirea ta, de privirea ta iubitoare care ne invită să avem încredere în Fiul tău, Isus. Tu care eşti gata să primeşte suferinţele noastre vino ca să ne ajuţi în aceste timpuri oprimaţi de nedreptăţi şi devastate de războaie, şterge lacrimile de pe feţele suferinde ale celor care plâng moartea propriilor dragi, a propriilor copii, trezeşte-ne din aţipirea care a întunecat drumul nostru şi dezarmează inimile noastre de armele violenţei, pentru ca să se adeverească imediat profeţia lui Isaia: “Vor schimba săbiile lor în fiare de plug şi suliţele lor în seceri. Niciun neam nu va mai ridica sabia împotriva altui neam şi nu vor mai învăţa războiul” (Is 2,4).
Marie, îndreaptă privirea ta maternă spre familia umană, care a rătăcit bucuria păcii şi a pierdut simţul fraternităţii. Mamă, mijloceşte pentru lumea noastră aflată în pericol, pentru ca să păzească viaţa şi să respingă războiul, să se îngrijească de cel care suferă, de săraci, de cei lipsiţi de apărare, de bolnavi şi de cei mâhniţi, şi ocroteşte casa noastră comună.
Invocăm de la tine, Mamă, milostivirea lui Dumnezeu, tu care eşti Regina păcii! Converteşte sufletele celor care alimentează ura, redu la tăcere zgomotul armelor care generează moarte, stinge violenţa care cloceşte în inima omului şi inspiră de proiecte de pace în acţiunea celor care conduc naţiunile.
Maria, Regina sfântului Rozariu, desfă nodurile egoismului şi risipeşte norii întunecaţi ai răului. Umple-ne cu duioşia ta, ridică-ne cu mâna ta grijulie şi dăruieşte-ne nouă, fiilor, mângâierea ta de Mamă, care ne face să sperăm în venirea noii omeniri unde “…pustiul va deveni grădină, iar grădina va fi considerată ca o pădure. Judecata va locui în pustiu şi dreptatea se va aşeza în grădină. Lucrarea judecăţii va fi pacea…” (Is 32,15-17).
O, Mamă, Salus Populi Romani, roagă-te pentru noi!
Franciscus
@ercis.ro