Luni, 9 septembrie 2024
Sf. Petru Claver, pr. *
Luca 6; 6, 10: “Într-o zi de sâmbătă, Isus a intrat în sinagogă şi învăţa. Era acolo un om a cărui mână dreaptă era paralizată. Privindu-i pe toţi de jur împrejur, i-a spus: «Întinde-ţi mâna!» El a făcut astfel şi mâna lui s-a vindecat.”
Îndemnul simplu al lui Isus — „Întinde-ți mâna” — este suficient pentru ca omul să fie vindecat complet. Gestul simplu de a întinde mâna devine un simbol al încrederii totale în puterea lui Dumnezeu. Bărbatul din Evanghelia de astăzi nu pune întrebări, nu se îndoiește; el ascultă și acționează. Această ascultare este cheia vindecării sale.
Gestul de a ne „întinde mâinile” spre Dumnezeu este un act de abandon și de credință. Ne recunoaștem slăbiciunile și limitările, dar totodată ne deschidem inima spre a primi harul lui Dumnezeu.
Care sunt acele aspecte ale vieții tale care sunt „paralizate”? Poate sunt relații rănite, frici care te țin pe loc, sau dorințe și visuri pe care le-ai lăsat deoparte. Atunci când Isus îți cere să „întinzi mâna”, ești dispus să asculți fără să te îndoiești? Sau simți că ai tendința să ceri dovezi, să pui întrebări și să amâni răspunsul din cauza fricilor sau neîncrederii?
Rugăciune
Întind spre tine mâinile mele,
sufletul meu este înaintea ta
ca un pământ lipsit de apă.
Doamne, grăbește-te să-mi răspunzi,
că se sfârșește duhul meu!
Nu-ți ascunde fața de la mine,
ca să nu mă asemăn
cu cei ce se coboară în groapă!
Fă să aud dis-de-dimineață îndurarea ta,
căci în tine mi-am pus încrederea!
Fă-mă să cunosc calea pe care voi merge,
căci sufletul meu spre tine îl înalț!
Eliberează-mă de dușmanii mei,
Doamne, căci la tine îmi aflu adăpost!
Învață-mă să fac voia ta,
căci tu ești Dumnezeul meu!
Duhul tău cel bun
mă va călăuzi către pământul drept.
(Psalmul 143)
