Miercuri, 21 august 2024
Sf. Pius al X-lea, papă
Ps. 23, 1-6: “Domnul este păstorul meu, nu voi duce lipsă de nimic; El mă paşte pe păşuni verzi, mă conduce la ape de odihnă, îmi înviorează sufletul.
Mă călăuzeşte pe cărări drepte de dragul numelui său.
Chiar dacă ar fi să umblu prin valea întunecată a morţii, nu mă tem de niciun rău, căci tu eşti cu mine, toiagul şi nuiaua ta mă mângâie.”
Întreaga Scriptură îl îndeamnă pe omul care se încrede în Dumnezeu să nu se teamă. Teama este caracteristica omului slab, a omului care își pune încrederea în om, și nu în Dumnezeu. Psalmul de astăzi ne îndeamnă să nu ne temem de niciun rău nici chiar atunci când suntem în dezolare, umblând prin valea întunecată a morții. Chiar și acolo, Domnul este cu noi și ne mângâie.
Mă încred eu în Dumnezeu și atunci când simt că dezolarea mă dărâmă?
Fac pași fermi, convins fiind că Domnul este cu mine? Î
mi este sigur pasul în urma discernământului?
Rugăciune
Doar Tu singur îmi ești păstorul.
Nu duc lipsă de nimic.
Doar Tu singur îmi ești păstorul
Tu ești Domnul meu.
Tu ești călăuza mea spre câmpii-nverzite!
La ape liniștite mă duci,
Izvorul limpede tu mi-l arăți,
Și-acolo îmi dai odihnă.
Și, chiar de-aș cutreiera văi întunecate,
Nu mă tem, căci cu mine tu ești,
Tu mă susții, tu mă călăuzești,
Cu tine pasul mi-e sigur.
