foto: Vatican Media
04.08.2024, Vatican (Catholica) – Vorbind cu credincioșii veniți pentru rugăciunea mariană „Îngerul Domnului”, Papa Francisc a subliniat astăzi că reacția unora în fața minunii lui Isus de înmulțire a pâinilor și peștilor a fost să se concentreze asupra hranei materiale, care s-a terminat imediat. „Nu și-au dat seama că acela era numai un instrument, prin care Tatăl, în timp ce sătura foamea lor, le revela ceva mult mai important.” Redăm în continuare alocuțiunea papală, după traducerea făcută de pr. Mihai Pătrașcu pentru Ercis.ro.
Iubiți frați și surori, duminică frumoasă!
Astăzi Evanghelia ne vorbește despre Isus care, după minunea pâinilor și a peștilor, invită mulțimile, care îl caută, să reflecteze asupra a ceea ce s-a întâmplat, pentru a înțelege sensul (cf. In 6,24-35). Au mâncat din acea hrană împărtășită și au putut vedea cum, chiar cu puține resurse, cu generozitatea și curajul unui băiat, care a pus la dispoziția celorlalți ceea ce avea, toți au mâncat pe săturate (cf. In 6,1-13). Semnul era clar: dacă fiecare dăruiește celorlalți ceea ce are, cu ajutorul lui Dumnezeu, chiar cu puțin toți pot să aibă ceva. Nu uitați aceasta: dacă unul dăruiește celorlalți ceea ce are, cu ajutorul lui Dumnezeu, chiar cu puțin, toți pot să aibă ceva. Nu uitați aceasta!
Și ei nu au înțeles: l-au confundat pe Isus cu un soi de scamator și s-au întors pentru a-l căuta, sperând să repete minunea ca și cum ar fi o magie (cf. v. 26). Au fost protagoniști ai unei experiențe pentru drumul lor, dar nu au perceput însemnătatea ei: atenția lor s-a concentrat numai asupra pâinilor și asupra peștilor, asupra hranei materiale, care s-a terminat imediat. Nu și-au dat seama că acela era numai un instrument, prin care Tatăl, în timp ce sătura foamea lor, le revela ceva mult mai important. Și ce revela Tatăl? Calea vieții care durează pentru totdeauna și gustul pâinii care satură dincolo de orice măsură. Așadar, adevărata pâine era și este Isus, Fiul Său iubit făcut om (cf. v. 35), venit să împărtășească sărăcia noastră pentru a ne conduce, prin intermediul ei, la bucuria comuniunii depline cu Dumnezeu și cu frații (cf. In 3,16).
Lucrurile materiale nu umplu viața, ne ajută să mergem înainte și sunt importante, dar nu umplu viața: numai iubirea poate face aceasta (cf. In 6,35). Și ca să se întâmple așa, drumul care trebuie luat este cel al carității care nu ține nimic pentru sine, ci împărtășește totul. Caritatea împărtășește totul. Și nu se întâmplă așa și în familiile noastre? Vedem aceasta. Să ne gândim la acei părinți care trudesc toată viața pentru a-i crește bine pe copii și a le lăsa lor ceva pentru viitor. Ce frumos când acest mesaj este înțeles, iar copiii sunt recunoscători și la rândul lor devin solidari între ei ca frați! Este adevărat. Este trist, în schimb, când se ceartă pentru moștenire – am văzut atâtea cazuri, este trist -, și sunt în luptă unul împotriva altuia, și eventual nu își vorbesc din cauza banilor, nu își vorbesc timp de ani! Mesajul tatălui și al mamei, moștenirea lor cea mai prețioasă, nu sunt banii: este iubirea, este iubirea cu care dăruiesc copiilor tot ceea ce au, exact cum face Dumnezeu cu noi, și astfel ne învață să iubim.
Așadar, să ne întrebăm: eu ce raport am cu lucrurile materiale? Sunt sclavul lor sau le folosesc cu libertate, ca instrumente pentru a dărui și a primi iubire? Știu să spun „mulțumesc”, „mulțumesc” lui Dumnezeu și fraților pentru darurile primite și știu să împărtășesc cu alții? Maria, care i-a dăruit lui Isus toată viața ei, să ne învețe să facem din orice lucru un instrument de iubire.
#catholica.ro