Miercuri, 3 iulie 2024
SF. TOMA, apostol
Ioan 20, 26-28: “După opt zile, discipolii lui erau iarăşi înăuntru, iar Toma era împreună cu ei. Isus a venit, deşi uşile erau încuiate, a stat în mijlocul lor şi a zis: «Pace vouă!» Apoi i-a spus lui Toma: «Adu-ţi degetul tău aici: iată mâinile mele! Adu-ţi mâna şi pune-o în coasta mea şi nu fi necredincios, ci credincios!» Toma a răspuns şi i-a zis: «Domnul meu şi Dumnezeul meu!»”
În evanghelia de astăzi, Sfântul Ioan ne relatează episodul în care Isus, după înviere, se arată discipolilor și i se prezintă lui Toma ca fiind cel înviat cu trup și suflet. Toma refuzase să creadă în învierea lui Cristos până când nu a văzut cu ochii lui minunea. Isus îl dojenește pe Toma pentru necredința lui, dar, totodată, ajută necredinței sale prin posibilitatea pe care i-o dă acestuia de a pune mâna și de a simți semnele suferinței Sale. Uneori și noi, creștinii, avem nevoie de dovezi palpabile pentru a crede în lucrarea lui Dumnezeu, iar El se lasă descoperit. Poate că și nouă ne este adresat mesajul pe care Isus i l-a spus lui Toma: “nu fi necredincios, ci credincios”.
În ce aspecte ale vieții mele spirituale am nevoie de confirmări? Îl recunosc pe Isus în Euharistie ca fiind “Domnul meu și Dumnezeul meu”, real și prezent?
Rugăciune:
Doamne, nu dau înapoi!
Tot ce am îți înapoiez acum Ție.
Cere-mi orice;
n-am dorit niciodată să te trădez.
Carlo Maria Martini SJ
