Marți, 4 iunie 2024
Sf. Francisc Caracciolo, pr.
Marcu 12,17: “Dați-i cezarului ce este al cezarului și lui Dumnezeu ceea ce este al lui Dumnezeu”.
În Sfânta Evanghelie de azi, oamenii îl întreabă pe Isus dacă este permis să dea tribut cezarului, iar răspunsul Lui îi surprinde. Azi, atenția noastră cade asupra îndatoririlor față de stat: ne dăm silința să ne plătim toate facturile, să nu avem datorii. Din ceea ce este a lui Dumnezeu: inima, timpul și atenția noastră, noi I le oferim fragmentat deoarece le împărțim cu lucrurile și grijile lumești. Așadar, să încercăm azi să îi oferim Lui, mai mult decât ieri.
Ce îi pot oferi eu lui Dumnezeu din ceea ce este al Lui?
Rugăciune:
„Doamne Isuse,
Aș dori să pot să-ți ofer
o casă rezonabil de curată
și de măturată
în care să locuiești, dar nu pot.
Pot să spun – cunoscând semnificaţia acestor cuvinte –
„Doamne, nu sunt vrednic
să intri sub acoperișul meu…”
Dar tu ești deja acolo!
Alături de idolii de altădată.
Podeaua este murdară
și câteodată în cameră nu este aer –
nici chiar pentru mine!
Mă simt ruşinat de prezenţa ta acolo –
şi totuşi tu ai dormit într-o peșteră
pe spatele unui măgar, pe timp de noapte,
sub cerul înstelat al deșertului.
Deci, dacă nu pot să schimb condițiile în care locuiești,
permite-mi totuşi să mă bucur
pentru prezenţa ta.
Trebuie să cred cu tărie, Doamne,
aceasta nu o pot pune la îndoială:
tu stai în casă cu păcătoșii –
și marele meu păcat, Doamne Isuse,
este de a nu vrea să fiu păcătos!
Nici nu accept ușor – totuși,
Dovada este copleșitoare.
Dar speranța este ca un semn de reînnoire
în mijlocul unei lumi fără aer, dezordonată.
Speranța vine de la Spiritul tău.
Mă odihnesc în această speranță, Doamne.”
William Breault SJ
