Vineri, 10 mai 2024
Sf. Ioan de Avila, pr. înv.*; Fer. Ivan Merz, laic
Ioan 16, 20-23a: “În acel timp, Isus le-a spus discipolilor săi: “Adevăr, adevăr vă spun: voi veţi plânge şi veţi jeli, iar lumea se va bucura; voi vă veţi întrista, dar întristarea voastră va deveni bucurie. Femeia, când naşte, este tristă pentru că i-a venit ceasul, dar, după ce a născut copilul, nu-şi mai aminteşte de chin de bucurie că s-a născut un om pe lume. Iată, acum şi voi sunteţi trişti, dar vă voi vedea din nou şi inima voastră se va bucura, iar bucuria voastră nimeni nu o va lua de la voi. În ziua aceea nu mă veţi mai întreba nimic.”
Isus ne vorbeşte astăzi despre bucurie în mod realist şi nu idealist; despre acea bucurie adevărată şi durabilă ce se maturizează şi înflorește mereu din sacrificiu. Cu această comparaţie, a femeii care naşte, Mântuitorul ne spune multe lucruri. Sarcina nu este în general o perioadă uşoară pentru femeie. Din contra, este un timp de neajunsuri, limitări de tot felul, nu poate face tot ce vrea şi merge unde vrea. Totuşi, când este vorba de o sarcină voită împreună şi trăită într-o atmosferă liniştită, timpul sarcinii nu e timp de tristeţe, dar de bucurie. Să cerem astăzi de la Spiritul Sfânt harul de a căuta mai mult bucuria evanghelică, în locul bucuriei trăite în lume.
Cred că după momentele de tristețe poate apărea și bucuria în viața mea? Caut să împărtășesc cu cei din jurul meu atât momentele triste cât și cele de bucurie și împlinire? Îmi este suficientă bucuria acestei lumi sau o caut pe cea promisă de Isus Cristos?
Rugăciune:
Revarsă Isuse din inima Ta,
un picur de dragoste,
bucurie și pace în inima mea,
să poți locui Tu veșnic în ea.
Andreea Tereza
