„Gloria, pentru Dumnezeu, nu corespunde succesului uman, faimei sau popularității”, a spus Papa Francisc astăzi, la rugăciunea „Îngerul Domnului”. Și a pus întrebarea: „Care este gloria pe care o doresc pentru mine, pentru viața mea, pe care o visez pentru viitorul meu?”
Iubiți frați și surori, bună ziua!
Astăzi, a cincea duminică din Postul Mare, în timp ce ne apropiem de Săptămâna Sfântă, Isus în Evanghelie (cf. In 12,20-33) ne spune un lucru important: că pe cruce vom vedea gloria sa și a Tatălui (cf. v. 23.28). Dar cum este posibil ca gloria lui Dumnezeu să se manifeste chiar acolo, pe cruce? Ne-ar veni să credem că aceasta are loc în Înviere, nu pe cruce, care este o înfrângere, un faliment! În schimb, astăzi Isus, vorbind despre pătimirea Sa, spune: „A venit ceasul ca Fiul Omului să fie glorificat” (v. 23). Ce vrea să ne spună?
Vrea să ne spună că gloria, pentru Dumnezeu, nu corespunde succesului uman, faimei sau popularității; gloria, pentru Dumnezeu, nu are nimic autoreferențial, nu este o manifestare grandioasă de putere după care urmează aplauzele publicului. Pentru Dumnezeu gloria înseamnă a iubi până la dăruirea vieții. A se glorifica, pentru El, înseamnă a se dărui, a deveni accesibil, a oferi iubirea Sa. Și aceasta s-a întâmplat în mod culminant pe cruce, chiar acolo, unde Isus a arătat la maximum iubirea lui Dumnezeu, revelând pe deplin fața Sa de milostivire, dăruindu-ne viața și iertându-i pe cei care îl răstigneau.
Fraților și surorilor, de pe cruce, „catedră a lui Dumnezeu”, Domnul ne învață că gloria adevărată, aceea care nu apune niciodată și ne face fericiți, este făcută din dar și iertare. Darul și iertarea sunt esența gloriei lui Dumnezeu. Și sunt pentru noi calea vieții. Darul și iertarea: criterii foarte diferite de ceea ce vedem în jurul nostru, și chiar și în noi, atunci când ne gândim la glorie ca la ceva mai mult de primit decât de dat; ca la ceva de posedat și nu de oferit. Nu, gloria lumească trece și nu lasă bucuria în inimă; nici nu duce la binele tuturor, ci la diviziune, la discordie, la invidie.
Așadar, putem să ne întrebăm: care este gloria pe care o doresc pentru mine, pentru viața mea, pe care o visez pentru viitorul meu? Aceea de a-i impresiona pe ceilalți prin bravura mea, prin capacitățile mele sau prin lucrurile pe care le posed? Sau calea darului și a iertării, aceea a lui Isus Cristos, calea celui care nu încetează să iubească, încrezător că aceasta îl mărturisește pe Dumnezeu în lume și face să strălucească frumusețea vieții? Ce glorie vreau pentru mine? De fapt, să ne amintim că, atunci când dăruim și iertăm, în noi strălucește gloria lui Dumnezeu. Chiar acolo: când dăruim și iertăm. Fecioara Maria, care l-a urmat cu credință pe Isus în ora pătimirii, să ne ajute să fim reflexii vii ale iubirii lui Isus.
Alocuțiunea papală dinaintea rugăciunii, după traducerea făcută de pr. Mihai Pătrașcu pentru Ercis.ro.
17.03.2024, Vatican (Catholica)