Joi, 29 februarie 2024
Sf. Augustin Chapdelaine, pr. m.
Luca 16, 25: “Însă Abraham i-a spus: «Fiule, adu-ţi aminte că ai primit cele bune în timpul vieţii tale, după cum Lazăr, cele rele! Acum însă el este aici mângâiat, tu însă suferi.”
Parabola de azi începe prin a descrie cele două personaje. Despre cel bogat citim că purta haine purpurii, culoare a regalității în acel timp, culoare în care a fost îmbrăcat și Isus pe cruce (In. 19:2), iar cel sărac zăcea la poarta lui, plin de bube, lins de câini. De remarcat este faptul că bogatul este anonim, definit doar de hainele și fala sa, dar ne este dat numele săracului: Lazăr, care înseamnă “Dumnezeu este ajutorul meu.”
După moartea lor, ne spune Isus, Lazăr este dus de îngeri în brațele lui Abraham, iar bogatul se chinuia în iad. Când acesta vede că Lazăr, săracul de la poarta lui, este în brațele lui Abraham, strigă către cer spunând: “Părinte Abraham”, sugerând astfel că și el face parte din poporul lui Dumnezeu, deși până în acel moment nu ne este relatată nici o relație între bogat și Dumnezeu. Bogatul era propriul lui dumnezeu. Ajuns în iad, caută îndurare și cere ca Lazăr să facă un gest pentru el, să îi fie mai ușor chinul. Este exact acel lucru pe care bogatul nu l-a făcut în timpul vieții pentru Lazăr. Dar Abraham îi amintește de viața pe care a dus-o, arătând că în viața veșnică se face dreptate mereu, iar cei care vor să fie alături de Cristos, să rămână mereu cu inima deschisă, atenți la cei din jur și la cum pot conlucra cu Dumnezeu cu darurile pe care le-au primit.
Bogatul a uitat de Dumnezeu și de cei din jur, s-a bucurat doar de partea materială, iar la sfârșit a ajuns el să fie cerșetorul. Cu ce îți ocupi tu timpul, inima, atenția?
Rugăciune:
Doamne, învață-mă îndurarea față de cei care suferă,
față de cei săraci, cei orbi, cei șchiopi și leproși;
arată-mi cum ți-ai dezvăluit cele mai adânci emoții,
ca atunci când ai plâns,
sau când ai fost trist sau îndurerat
până într-acolo încât ai asudat sânge,
având nevoie de un înger să te mângâie.
Mai presus de toate, vreau să învăț
cum ai îndurat extrema durere a crucii,
ca și părăsirea din partea Tatălui.
Amin. (Pedro Arrupe SJ)
