Vineri, 16 februarie 2024
Ss. Pamfil şi îns., m.
Isaia 58,1-9a: “…În ziua când postiţi, voi vă preocupaţi de afaceri şi îi oprimaţi pe toţi muncitorii voştri. Iată, postiţi între certuri şi dispute şi ca să loviţi cu pumnul nelegiuirii! Nu mai postiţi ca astăzi, ca să se audă glasurile voastre pe înălţimi! Oare ca acesta este postul care-mi place sau ziua când omul îşi umileşte sufletul? Să-şi aplece capul ca trestia, să-şi pună sac şi cenuşă? Pe acesta îl numeşti tu post şi zi plăcută Domnului? Oare nu acesta este postul pe care l-am ales? Dezleagă lanţurile nelegiuirii, desfă legăturile jugului, trimite-i liberi pe cei zdrobiţi; înlăturaţi orice jug! Împarte pâinea ta cu cel flămând, adu-i în casa ta pe săracii fără adăpost, când vezi un om gol, îmbracă-l şi nu-i lăsa deoparte pe cei din neamul tău! Atunci, lumina ta va răsări ca zorile şi vindecarea ta se va arăta repede; dreptatea ta va merge înaintea ta şi gloria Domnului te va păzi din spate. Atunci îl vei chema pe Domnul şi el îţi va răspunde, vei striga şi el va zice: «Iată-mă!».”
Lectura din această zi ne descrie modul atât de diferit, în care omul înțelege și trăiește postul, față de ceea ce dorește Dumnezeu. Postul care Îi face plăcere Domnului este cel care izvorăște dintr-o inimă căită și smerită; e postul celui care face lucruri mici cu o iubire mare, pentru că își găsește vindecarea, lumina și dreptatea în Dumnezeu-Iubire. Să medităm în cursul zilei de astăzi la modul în care se manifestă postul în viața noastră, dacă este calea prin care Îi arătăm lui Dumnezeu şi nouă înşine că luăm în serios relaţia noastră cu El.
Doamne Dumnezeule, Îți face plăcere modul în care trăiesc postul? Mă ajută acest timp de post să capăt o nouă perspectivă asupra lucrurilor şi să reînnoiesc încrederea mea în Tine?
Rugăciune
Ai milă de mine, Dumnezeule,
după marea ta bunătate,
şi, după mulţimea îndurărilor tale,
şterge fărădelegea mea!
Spală-mă cu desăvârşire de nelegiuirea mea
şi curăţă-mă de păcatul meu!
Căci recunosc fărădelegea mea
şi păcatul meu stă pururi înaintea mea.
Împotriva ta, numai împotriva ta am păcătuit
şi ce-i rău înaintea ta am săvârşit […]
Pentru că jertfele nu-ţi sunt plăcute
şi, chiar dacă ţi-aş aduce,
arderile de tot nu te-ar mulţumi.
Jertfa mea, Dumnezeule, este duhul smerit,
inima căită şi smerită,
Dumnezeule, n-o dispreţui!
(Psalmul 50)
