Joi după Miercurea Cenușii, 15 februarie 2024
Sf. Claudiu de la Colombiere, pr.
Luca 9, 23-24: “Apoi le spunea tuturor: “Dacă cineva vrea să vină după mine, să renunţe la sine, să-şi ia crucea în fiecare zi şi să mă urmeze! Căci cine vrea să-şi salveze viaţa o va pierde, cine însă îşi va pierde viaţa pentru mine, acela o va salva.”
Toți creștinii își doresc mântuire, toți ne dorim fericirea veșnică. Dar am vrea o cale ușoară, nu să fim nevoiți să facem un mare efort pentru a ajunge în Rai. Însă nicăieri în Biblie nu spune Isus ca este destul să fim buni, sau doar să ne rugăm și astfel vom ajunge în Împărăția Veșnică alături de El. Nu, Isus ne invită și la fapte. Iar astăzi, în Cuvântul zilei, ne spune că trebuie să renunțăm la noi, să ne luăm crucea și să îl urmăm.
În vremea lui Isus, crucea era pedeapsa cu moartea pe care Imperiul Roman o dădea criminalilor marginalizați. A lua crucea și a-l urma pe Isus înseamnă a accepta să fii marginalizat de alți oameni, de societate, păstrand valorile personale, credințele proprii; păstrând, deci, sufletul curat în defavoarea lumii. Iar felul în care facem asta este diferit și unic pentru fiecare din noi. Să ne lepădăm de noi înșine înseamnă să spunem „nu” ispitelor noastre, păcatelor noastre și să spunem „da” ascultării față de Isus.
Condiția pentru a-L urma pe Isus este crucea. Cum reacţionez eu înaintea crucilor din viața mea?
Rugăciune:
Învaţă-ne, Doamne, să nu mai fugim de cruce. Învaţă-ne să nu râvnim după crucea aparent mai uşoară a celorlalţi. Învaţă-ne să nu fim o cruce pentru cei din jurul nostru. Dar mai presus de toate, învaţă-ne să preţuim, să cinstim şi să ne însemnăm cu sfânta ta cruce. Prin purtarea crucii tale sfinte, dă-ne, Doamne, forţa de a păşi mereu pe urmele tale. Amin.
