Miercuri,14 februarie 2024
Ss. Ciril, călug., şi Metodiu, ep., patroni ai Europei; Valentin, pr. m.
MIERCUREA CENUŞII
Ioel 2,13: „Sfâşiaţi-vă inimile, nu hainele, şi întoarceţi-vă la Domnul Dumnezeul vostru!”
Întreaga viață a omului este o continuă convertire, adică o întoarcere spre credință. Noi ne gândim că înaintăm -și din punct de vedere cronologic, o facem- îndreptându-ne spre țelul nostru, care este întâlnirea definitivă cu Domnul; însă, din punct de vedere spiritual, suntem în mod constant chemați să ne întoarcem, adică să (re)descoperim în propria ființă originea noastră de creaturi menite să oglindească chipul lui Dumnezeu-Creatorul. Într-o societate care ne înconjoară cu sfaturi materialiste și individualiste, într-o epocă a relativismului și mai ales a afirmării propriei persoane și voințe (cu orice preț…), a ne întoarce în genunchi în fața Creatorului și a ne abandona deplin voinței Sale reprezintă o provocare; dar este singura cale spre o fericire adevărată. Convertirea inimilor noastre, care primește, în acest timp de penitență o atenție sporită, trebuie să fie un proces continuu. A ne „sfâșia inimile” înseamnă a decide să ne recunoaștem așa cum suntem în fața Creatorului și a înțelege că privirea Lui coboară asupra noastră cu iubire și îndurare. Această privire, această Inimă Preamilostivă așteaptă să ne întâlnească. Să-i răspundem prin rugăciunea umilă, prin pomana discretă și atentă, prin postul motivat de iubire și căință. Să fie acesta, un timp pentru Domnul. În autentica întâlnire cu El, inimile noastre să fie purificate și să devină capabile să primească tot mai profund marele mister al mântuirii: Iubirea răstignită și înviată.
Să pornim la drum cu recunoștință pentru acest timp sfânt, cu încrederea că acum este momentul potrivit și ziua mântuirii (2Cor 6,2) și cu dorința de a-L cunoaște, a-L sluji și a-L iubi pe Dumnezeu mereu mai mult.
Rugăciunea sfântului Efrem Sirul:
Doamne și Stăpâne al vieții mele, nu-mi da mie spiritul trândăviei, al grijii de multe, al iubirii de domnie și al grăirii în deșert.
Iar spiritul curăției, al umilinței, al răbdării și al dragostei dăruiește-l mie, robului Tău.
Așa, Doamne Împărate, dăruiește-mi mie, ca să-mi văd greșelile mele și să nu osândesc pe aproapele meu; că bine ești cuvântat în vecii vecilor.
Amin.
