Iezuiti.ro, Societatea lui Isus Romania

Miercuri, 7 februarie 2024

Sf. Richard, rege; Fer. Ana-Maria Adorni, călug.

1Regi 10,7.9: „Tu întreci în înţelepciune şi bunătate renumele pe care l-am auzit. […] Binecuvântat să fie Domnul Dumnezeul tău căruia i-a plăcut de tine ca să te pună pe tronul lui Israel!”

Cele două lecturi pe care Biserica ni le propune pentru ziua de azi pun în contrast atitudinile care pot să iasă „din inima omului” (Marcu 7,21). Pe de o parte, citim episodul întâlnirii dintre regina din Saba și regele Solomon, prilej de laudă și binecuvântare pentru lucrarea Domnului în acest slujitor al Său, care se rugase cu ardoare pentru a primi înțelepciunea. Pe de altă parte, în fragmentul evangheliei lui Marcu, Mântuitorul enumeră multele rele care, ieșind din om, îl fac să devină impur. Ambele lecturi ne reamintesc faptul că purtăm o comoară spirituală în vase de lut (2Corintei 4,7) și că totul este darul lui Dumnezeu, așa cum spunea odinioară mica Tereza de Lisieux. În lupta împotriva păcatului, puterea omului stă în harul Domnului. În dorința de sfințenie, în rugăciunea pentru a dobândi înțelepciune, recunoscându-și fragilitatea și neputința, omul primește tot harul Domnului.

Cât de mult suntem conștienți de faptul că iubirea milostivă a lui Dumnezeu este cea care ne dăruiește totul?

Rugăciunea regelui Solomon pentru a cere înțelepciune

Dumnezeule al părinţilor şi Doamne al îndurării, care ai creat toate prin cuvântul tău,

care cu înţelepciune l-ai constituit pe om ca să stăpânească toate creaturile făcute de tine,

să rânduiască lumea în sfinţenie şi dreptate şi să facă judecată cu suflet drept,

dă-mi înţelepciunea care şade alături de tine pe tron şi nu mă exclude dintre copiii tăi!

Căci eu sunt slujitorul tău şi fiul slujnicei tale, om slab şi cu viaţă scurtă

şi prea mic ca să înţeleg judecata şi legile.

Căci chiar dacă ar fi cineva desăvârşit între fiii oamenilor,

fiind lipsit de înţelepciunea de la tine, ar fi considerat de nimic.

Tu m-ai ales rege al poporului tău şi judecător al fiilor şi al fiicelor tale.

Mi-ai spus să construiesc un templu pe muntele tău cel sfânt, un altar, în cetatea locuirii tale,

copie a cortului sfânt pe care l-ai pregătit de la început.

Cu tine este înţelepciunea care cunoaşte lucrările tale, era prezentă când ai făcut lumea;

ea ştie ce este plăcut în ochii tăi şi ce este conform cu poruncile tale.

Fă-o să vină din cerurile tale sfinte şi, de la tronul gloriei tale,

trimite-o ca să trudească fiind alături de mine şi eu să cunosc ce este plăcut înaintea ta!

Ea ştie toate şi înţelege; mă va călăuzi cu chibzuință în toate acţiunile mele şi mă va păzi cu gloria ei.

Şi lucrările mele vor fi plăcute, voi judeca drept poporul tău

şi voi fi vrednic de tronul tatălui meu.

Care om va cunoaşte planul lui Dumnezeu şi cine se va gândi la ce vrea Domnul?

Gândurile celor muritori sunt şovăielnice şi cugetările noastre, nesigure.

Căci trupul coruptibil îngreunează sufletul

şi trupul pământesc apasă peste mintea cu multe griji.

Cu dificultate ne reprezentăm cele de pe pământ

şi descoperim cu trudă cele la îndemână,

dar celor din cer, cine le va da de urmă?

Cine ar fi cunoscut planul tău dacă nu i-ai fi dat înţelepciunea

şi nu l-ai fi trimis pe Duhul tău Cel Sfânt din înălţimi?

Astfel au fost îndreptate căile celor de pe pământ,

oamenii au învăţat cele plăcute ţie şi au fost mântuiţi prin înţelepciune.

(din Cartea Înțelepciunii, capitolul 9)