Marți, 6 februarie 2024
Ss. Paul Miki şi îns., m. **; Doroteea și Teofil, m.
Cartea întâi a Regilor 8, 29: „Să fie ochii tăi deschiși spre casa aceasta noapte și zi, spre locul în care ai zis: «Acolo va fi numele meu», ca să asculți rugăciunea pe care ți-o va adresa slujitorul tău în locul acesta!”
În rugăciunea regelui Solomon, întâlnim stăruința acestuia de a fi sub privirea ocrotitoare a Domnului. În viața noastră de zi cu zi, în momentele de rugăciune din biserică, în cele de suferință, de durere, când nu reușim să vedem lumina de la capătul tunelului, în momentele de reușită, când suntem apreciați, dar și în momentele când suntem poate nostalgici sau îndurerați cu privire la trecut, suntem noi conștienți că privirea lui Dumnezeu este asupra noastră?
Ce mă ajută să conștientizez prezența lui Dumnezeu în fiecare moment al vieții mele?
Rugăciune:
„Cum pierd timpul?
Voi enumera modurile.
Îngrijorându-mă pentru lucrurile
asupra cărora nu dețin controlul.
Precum trecutul.
Sau viitorul.
Hrănind resentimentele
și mânia
pentru răni reale sau imaginare.
Desconsiderând lucrurile obișnuite
sau, mai degrabă, ceea ce eu,
fără judecată,
numesc obișnuit.
Preocupându-mă ce câștig am eu din ceva
mai degrabă decât ce pot să ofer eu
pentru ceva.
Eșuând să apreciez ceea ce se întâmplă
din cauza a ceea ce ar-fi-putut-să-fie,
trebuia-să-fie, putea-să-fie.
Acestea sunt câteva moduri
de a pierde vremea.
Isus nu a pierdut timpul.
I-a dat viață.
Viața sa.”
Leo Rock SJ
