Joi, 1 februarie 2024
Sf. Veridiana, fc.
Marcu 6,7-9: “În acel timp, Isus i-a chemat pe cei doisprezece şi a început să-i trimită doi câte doi şi le-a dat putere asupra duhurilor necurate. Le-a poruncit să nu ia nimic pentru drum, decât un toiag: nici pâine, nici desagă, nici bani la cingătoare, dar încălţaţi cu sandale şi: “să nu purtaţi două tunici!”
Atunci când urmează să plecăm într-o călătorie, să avem o ieșire, ne facem o listă cu lucruri necesare, pe care o tot verificăm, să nu cumva să uităm ceva. Vedem astăzi că și Isus le face o listă apostolilor, dar e o listă a lucrurilor pe care să nu le ia cu ei: “nici pâine, nici sac cu provizii, nici bani la cingătoare”. Lista lucrurilor materiale este minimă, ca să nu le lipsească ceea ce e cu adevărat necesar, adică credința în Dumnezeu.
În Vechiul Testament, îngerii erau cei care veneau să trasmită mesaje în numele lui Dumnezeu, prin ei își făcea Dumnezeu simțită prezența (Gen. 22,11; 22,15; Exod 3,2). Cuvântul “înger” derivă din termenul latin “angelus” și din cel grecesc “anghelos” care înseamnă “trimis”. Și în ebraică termenul “malak”, adică înger, are semnificația de “trimis, sol”.
În Noul Testament, în evanghelia de azi, citim că Isus i-a chemat ca “să stea cu el” și “i-a trimis”. Un mesaj confuz, dar complementar: să stea aproape de Isus cu sufletul, in intimitatea lor, dar să meargă, să fie trimiși să vestească Cuvântul Lui, plini de credință în Dumnezeu.
Dumnezeu trimite îngeri, Isus trimite apostoli, iar prin asta ne trimite și pe noi să dăm mai departe mesajul său, plini de credință, dar în mișcare, făcând pași spre ceilalți și spre Dumnezeu.
Cum mă pregătesc și cum răspund la această trimitere?
Rugăciune:
Iată-mă, trimite-mă pe mine-acum
Iată-mă, prezent ca să iubesc mai mult!
“Eu mi-am dat chiar viața Mea
Pentru ca tu să trăiești
Du-te și arată lumii
Bogăția ce-i în ea!”
(Iată-mă)
