Luni, 29 ianuarie 2024
Sf. Valeriu, ep.
Mc 5,19: „Mergi acasă la ai tăi şi povesteşte-le ceea ce a făcut Domnul pentru tine şi cum s-a îndurat de tine!”
Du-te acasă! Acest imperativ pare a fi ca un refuz. Aceste cuvinte le-a adresat Isus unui locuitor din Ținutul Gadarenilor, unui bărbat pe care Mântuitorul l-a eliberat. Viața acestuia, până să-l întâlnească pe Domnul era limitată, locuia în morminte și înspăimânta
pe oricine s-ar fi apropiat de dânsul. Un om bolnav sufletește și trupește aflat la periferia societății și a vieții…Isus i-a redat libertatea de om și demnitatea de fiu; de aceea, omul vindecat a dorit imediat să meargă cu Isus, să-l urmeze asemenea celorlalți ucenici. Cuvintele lui Isus îi sugerează însă altceva: întoarcerea acasă printre ai săi, pentru a da mărturie prin viața sa despre noua lucrare, plan al lui Dumnezeu; practic să anunțe prin viața proprie minunile Domnului! Poate și eu simt dorința de a-l urma mai îndeaproape pe Isus, dar viața mea, casa mea, familia mea mi se par că m-ar împiedica uneori s-o fac așa cum aș crede de cuviință. Isus îmi zice și mie să fiu înainte de toate apostolul său plin de creativitate în propria-mi familie, la locul de muncă, printre prietenii și cunoscuții mei.
Cum pot da mărturie înaintea celorlalți de tot binele pe care l-am primit de la Isus?
Rugăciune:
Doamne, deschide-mi ochii, pentru ca eu să recunosc minunile Cuvântului tău. Puterea Spiritului tău Sfânt să fie în inima mea și pe buzele mele, pentru ca eu să pot anunța cu vrednicie și cu dreptate cuvintele tale. Tu, care asemenea cărbunelui aprins ai atins buzele profetului, curățindu-le de păcat, atinge și buzele mele și fă-mă capabil să anunț lucrările tale. Amin.
(Rugăciunea Sfântului Izidor, a lectorului).
