Sâmbătă, 27 ianuarie 2024
Sf. Angela Merici, fc. *
Marcu 4,37-39: Şi a fost o mare furtună, iar valurile izbeau în barcă, încât aproape se umpluse. El dormea în partea dinapoi a bărcii, pe un căpătâi. Atunci l-au trezit şi i-au spus: “Învăţătorule, nu-ţi pasă că pierim?”
Nu simțim și noi uneori, ca discipolii, că Isus doarme atunci când suntem în situații dificile? Ne revoltăm, strigăm și cerem cu disperare ajutorul Său. Atunci El ne răspunde: „De ce sunteți fricoși? Încă nu aveți credință?”. În clipe de liniște și fericire e mai ușor să Îl găsim pe Isus, pentru că El Însuși este calmul, bucuria și iubirea supremă întrupată. Dar în tumult, gălăgie și pe timp de furtună, ochii ne sunt împăienjeniți și mintea încețoșată; nu Îl mai vedem pe Tatăl care ne întinde mâna și ajungem să ne prindem de nimicuri – atunci ne scufundăm-. Să îl rugăm pe Isus să ne fie pluta care ne ține la suprafață și colacul de salvare care ne aduce la țărm.
Rugăciune:
Îmi ridic ochii spre munți și mă întreb: „De unde-mi va veni ajutorul?”. Ajutorul meu vine de la Domnul, care a făcut cerul și pământul. Nu va lăsa să ți se clatine piciorul și nu va ațipi cel care te păzește. Iată, nu ațipește, nu doarme, cel care-l păzește pe Israel! Domnul este păzitorul tău, Domnul este umbra ocrotitoare la dreapta ta. Ziua soarele nu-ți va dăuna, nici luna, în timpul nopții. Domnul te va păzi de orice rău, Domnul îți va apăra sufletul. Domnul te va păzi la plecare și la venire, de acum și până în veac.
(Ps 121, 1-8)
