Luni, 15 ianuarie 2024
Marcu2,18-22: Isus le-a spus: „Pot oare nuntaşii să postească atât timp cât mirele este cu ei? Cât timp au mirele cu ei, nu pot să postească.”
Citind cuvintele lui Samuel din prima lectură, (“Îi plac Domnului mai mult arderile de tot şi jertfele decât ascultarea de glasul Domnului? Iată, ascultarea este mai bună decât jertfele şi supunerea, (…) Pentru că te-ai îndepărtat de cuvântul Domnului, şi Domnul te îndepărtează: nu vei mai fi rege!”) nu putem să ne (mai) amăgim cu gândul că este vorba de vechiul testament, că legile acelea obligatorii au fost anulate, că Isus a adus legea nouă a iubirii, a milostivirii, a providenței și a mântuirii pentru toți oamenii. Prin urmare: suntem salvați, totul ni se iartă și nu mai trebuie să ne fie frică, nu mai trebuie să facem eforturi susținute pentru a primi ajutorul lui Dumnezeu.
E minunat să trăim în iubire, dar fără ascultare, fără a face partea noastră, planul lui Dumnezeu pentru fiecare dintre noi nu se poate realiza. Omul vechi era constrâns să respecte legea pentru a primi darurile lui Dumnezeu. Nu avea altă cale pentru a se lepăda de firea sa păcătoasă. Știa doar de frică. Noi, creștinii, am primit o Cale Nouă pentru a deveni oameni noi, burdufuri noi, care pot primi Vinul Nou. Isus ne oferă acest dar minunat, dar singura condiție pe care o pune este să nu-L risipim în burdufuri nepotrivite. Așadar, avem libertatea de a discerne, de a alege și de a ne menține pe această cale, de a lupta cu firea noastră, care este la fel de păcătoasă ca a omului vechi.
Nu e ușor să-L integrăm pe Isus în viața noastră de zi cu zi, în toate relațiile noastre, dar El este cu noi și ne ajută ca hainele să nu ni se ponosească, burdufurile să nu se învechească și să nu pierdem bucuria de a sta la masă cu El, alegând lucruri care nu se potrivesc unui ospăț regesc.
Dacă se întâmplă (din nou și din nou) să păcătuim, să ne îndepărtăm de masa Mirelui, e bine, totuși, să apelăm la căile de pocăință ale omului vechi. Nu de frică, nu din teroare și amenințare, ci, pur și simplu, pentru a ne face capabili să înțelegem, să distingem vocea lui Dumnezeu.
Temă de reflecție:
Ce spune Isus despre postul meu, despre jertfa pe care o ofer pentru a-L convinge că mi-e dor de El?
Ascult eu glasul Domnului meu care îmi vorbește?
Cum este rugăciunea mea: un burduf nou spre mărirea lui Dumnezeu sau un petec pe o haină veche?
RUGĂCIUNE
PSALMUL 8. Maiestatea lui Dumnezeu şi demnitatea omului
2 Doamne, Dumnezeul nostru, cât de minunat este numele tău pe tot pământul!
Strălucirea ta se înalţă mai presus de ceruri.
3 Din gura copiilor şi a pruncilor ţi-ai pregătit laudă împotriva vrăjmaşilor tăi,
ca să nimiceşti pe duşman şi pe răzbunător.
4 Când privesc cerurile tale, lucrările mâinilor tale,
luna şi stelele pe care le-ai stabilit,
5 [mă întreb]:
„Ce este omul, că te gândeşti la el,
sau fiul omului, că-l iei în seamă?”.
6 L-ai făcut cu puţin mai mic decât pe
îngeri, l-ai încununat cu cinste şi măreţie.
7 L-ai făcut să stăpânească lucrările mâinilor tale,
toate le-ai pus la picioarele lui:
8 oile şi boii laolaltă, precum şi animalele câmpului,
9 păsările cerului şi peştii mării, [tot ce] străbate căile apelor.
10 Doamne Dumnezeul nostru,
cât de minunat este numele tău pe tot pământul!
