Joi, 4 ianuarie 2024
Sf. Angela din Foligno, văduvă
Ioan 1, 35-42: ”În acel timp, Ioan stătea din nou împreună cu doi dintre discipolii săi. Și privindu-L pe Isus care trecea, a zis: << Iată-L pe mielul lui Dumnezeu ! >> Cei doi discipoli ai săi l-au auzit vorbind și l-au urmat pe Isus. Isus, întorcându-se și văzându-i că îl urmează, le-a zis: << Ce căutați ? >>. Ei i-au spus: << Rabi – ceea ce, tradus, înseamnă ”Învățătorule ! ” – unde locuiești ? >>. El le-a zis: << Veniți și vedeți ! >> Așadar, au venit și au văzut unde locuiește și au rămas la el în ziua aceea. Era cam pe la ceasul al zecelea. Unul dintre cei doi, care îl auziseră pe Ioan și îl urmaseră pe Isus, era Andrei, fratele lui Simon Petru. Acesta l-a găsit mai întâi pe fratele său, Simon, și i-a spus: << L-am găsit pe Mesia ! >> – care tradus înseamnă << Cristos >> – și l-a adus la Isus. Privindu-l, Isus i-a zis: << Tu ești Simon, fiul lui Ioan; tu te vei numi ”Chefa” – care înseamnă ”Petru ” >> ”.
Prin simpla sa prezență, Isus fascinează. Discipolii lui Ioan îl urmează fără nicio urmă de dubiu că El nu ar fi Mesia pe care îl anunța Ioan Botezătorul. Isus va recunoaște într-unul dintre aceștia pe cel care va fi temelia/piatra(Chefa) viitoarei Biserici universale după moartea și înălțarea Sa la Tatăl. Intuiția reciprocă cu care Isus și Petru se recunosc este greu de explicat în cuvinte. Cei a căror vocație se unește prin același fir se recunosc reciproc, prin vocea Duhului Sfânt care le vorbește în inimi și le limpezește privirea unuia asupra celuilalt.
Oare privirea mea este suficient de clară pentru a recunoaște ceea ce Duhul Sfânt vrea să îmi indice în scopul împlinirii propriei vocații?
Rugăciune:
”Dumnezeul meu,
Cât de absurdă este viața mea
Fără credință!
O torță fumegândă
Este inteligența mea;
Un vas care adună cenușă
Este inima mea;
O friguroasă și scurtă
Zi de iarnă este existența mea.
Dăruiește-mi credința!
O credință care să dea sens existenței mele,
Determinare drumului meu în viață,
Sens sacrificiului meu,
certitudine dubiilor mele,
Speranță deziluziilor mele,
Curaj temerilor mele,
Vigoare oboselii mele,
Căi noi rătăcirilor mele,
Lumină nopților spiritului meu,
Odihnă și pace grijilor mele.”
(Serafino Falvo)
Imagine: Biserica romano-catolică ”Sfânta Maria Magdalena”, Frumoasa, Bacău
