Sâmbătă, 30 decembrie 2023
Sf. Felix I, pp.
Luca 2, 37-38: „Ea nu părăsea templul, slujind zi şi noapte prin posturi şi rugăciuni. Fiind prezentă şi ea, îl mărturisea pe Dumnezeu şi vorbea despre copil tuturor celor care aşteptau eliberarea Ierusalimului.”
Evanghelia de azi ne oferă un exemplu de credință simplă, autentică, care se manifestă prin acțiunile sale (post, rugăciune și vestirea lui Dumnezeu). Ni se spune că Ana nu părăsea templul- probabil și în sens propriu, dar și figurat – Îl purta pe Isus oriunde mergea; Îl păstra pe Isus în gând și inimă, împărtășind iubirea Sa cu aproapele.
Să nu uităm că rugăciunea semnifică dialogul nostru în iubirea primită de la Tatăl, pe care o împărtășim cu aproapele și care se întoarce la Isus, precum razele soarelui ce se reflectă în apă, căci „Tot ce ați făcut unuia dintre frații mei cei mai mici, mie mi-ați făcut” (Mt. 25,40).
Rugăciune:
„Trebuie să ne dai inima Ta, Isuse. Vino, Inimă iubitoare a lui Isus! Pune inima Ta în centrul inimilor noastre și stârnește în fiecare inimă o flacără de iubire la fel de puternică, la fel de măreață precum totalitatea motivelor pe care le am pentru a Te iubi, Dumnezeul meu. O, Inimă Preasfântă a lui Isus, locuiește ascunsă în inima mea, pentru ca eu să pot trăi doar în Tine și numai pentru Tine, pentru ca, la final, să pot trăi împreună cu Tine în ceruri.
Amin.
(Sf. Claudiu La Colombière SJ)
