Luni, 18 decembrie 2023
Ss. Malahia, profet; Graţian, ep.
Matei 1,18-24: “Naşterea lui Isus Cristos a fost astfel: mama lui, Maria, fiind logodită cu Iosif, înainte ca ei să fi fost împreună, ea s-a aflat însărcinată de la Duhul Sfânt. Iosif, soţul ei, fiind drept şi nevoind s-o expună, a vrut să o lase în ascuns. Cugetând el la acestea, iată că un înger al Domnului i-a apărut în vis, spunându-i: “Iosif, fiul lui David, nu te teme să o iei pe Maria, soţia ta, căci ceea ce s-a zămislit în ea este de la Duhul Sfânt. Ea va naşte un fiu şi-i vei pune numele Isus, căci el va mântui poporul său de păcatele sale”. Toate acestea s-au petrecut ca să se împlinească ceea ce fusese spus de Domnul, prin profetul care zice: “Iată, fecioara va zămisli şi va naşte un fiu şi îi vor pune numele Emanuel”, care, tradus, înseamnă: “Dumnezeu-cu-noi”. Trezindu-se din somn, Iosif a făcut după cum i-a poruncit îngerul Domnului: a luat-o la sine pe soţia lui”.
În această Evanghelie Sfântul Iosif este prezentat ca “un om drept”, onest, cumsecade, credincios, bun. Un drept, dar care îşi făcea planuri cum să o lase pe logodnica sa Maria, atunci când a aflat că a zămislit de la Duhul Sfânt; un drept care nu voia să se implice în ceva ce ar putea să-i mânjească puritatea personală. Dar Dumnezeu îl chemă şi-i vorbeşte în vis printr-un înger şi-i spune GATA cu acest fel de a gândi.
Apoi îi spune să nu aibă teamă, că lucrarea din sânul Mariei nu este una omenească, ci una dumnezeiască, de la Duhul Sfânt. Ba mai mult, Dumnezeu îi mai spune că şi el trebuie să-şi aducă aportul la această lucrare, prin luarea Mariei în căsătorie, prin introducerea lui Isus în familia regală a lui David, şi prin dăruirea numelui de Isus, copilului care se va naşte (cf. Mt 1,20-21).
Deşi nu înţelegea toată această lucrare divină, sfântul Iosif a spus DA şi modul său de a gândi s-a schimbat. Imediat a renunţat la toate planurile, scenariile şi ideile sale preconcepute, inspirate de profeţii cei falşi şi s-a încrezut numai în planul şi lucrarea lui Dumnezeu, a participat la realizarea lui. Numai în momentul când sfântul Iosif şi-a dat seama, aşa cum spunea Isus în Evanghelie, că este bolnav şi că are nevoie de medic, că este păcătos şi că are nevoie de Mântuitorul trimis de Dumnezeu (cf. Lc 5,32), numai atunci s-a convertit, numai atunci calităţile lui native de: dreptate, onestitate, bunătate, au căpătat valoare înaintea lui Dumnezeu şi a oamenilor, numai atunci Iosif a intrat pe calea mântuirii, numai atunci Iosif a intrat în galeria oamenilor credincioşi pe care îi laudă Sfânta Scriptură, numai atunci, și chiar înainte de jertfa crucii, Sfântul Iosif a primit iertarea păcatelor şi mântuirea (cf. Rom 1,17).
Sursa: https://ercis.ro/ Pr. Ioan Lungu
Temă de reflecție:
Sunt eu atent la vocea îngerilor prin care îmi vorbește Sfântul Spirit? Conștientizez că nu merg singur(ă) pe drumul vieții mele?
Emanuel, Emanuel, Emanuel,
E Domnul cu noi, e Domnul cu noi!
1.Coboară din ceruri stăpânul a toate
Asemenea nouă s-a făcut,
Se-ntoarce spre oameni, cu ei să trăiască,
Pe ei să-i iubească, să fie om.
2. În ieslea săracă se naşte un rege,
Se naşte un Mântuitor.
Pământul îi cântă cu vie credinţă,
Tresaltă în imnuri: aleluia!
3. Cuvântul cel veşnic e Cale şi Viaţă,
Prin el vom trăi cu-adevărat.
Pe sine s-a dat, ca omul să scape,
La viaţă s-aducă pe cel pierdut.
Rugăciune:
VENI CREATOR SPIRITUS
O, Spirite Sfânt, creator,
Din cer coboară peste noi,
Revarsă harul sfinţitor,
Transformă-ne-n fiinţe noi!
Tu eşti numit Mângâietor
Şi darul Domnului preasfânt,
Iubire, foc şi viu izvor
Şi alinare pe pământ.
Trimite, Doamne, pe Mângâietorul, care de la tine purcede, să ne lumineze sufletele și, după făgăduința Fiului Tău să ne călăuzească la tot adevărul. Prin Cristos, Domnul nostru.
Amin.
