Cateheze. Pasiunea pentru evanghelizare: zelul apostolic al credinciosului. 30. Éffata, deschide-te, Biserică!
Iubiţi fraţi şi surori,
Încheiem astăzi ciclul dedicat zelului apostolic, în care ne-am lăsat inspiraţi de cuvântul lui Dumnezeu pentru a ajuta să cultivăm pasiunea pentru vestirea evangheliei. Şi asta interesează pe fiecare creştin. Să ne gândim la faptul că la Botez celebrantul spune, atingând urechile şi buzele celui botezat: “Domnul nostru Isus Cristos, care i-a făcut pe surzi să audă şi pe muţi să vorbească, să-ţi dea harul de a asculta cu bucurie cuvântul său şi de a mărturisi credinţa”.
Şi am auzit minunea lui Isus. Evanghelistul Marcu se lungeşte în descrierea locului unde a avut loc minunea: “Spre Marea Galileii…” (Mc 7,31). Ce anume uneşte aceste teritorii? Faptul că sunt locuite prevalent de păgâni. Nu erau teritorii locuite de evrei, ci prevalent de păgâni. Discipolii au ieşit cu Isus, care este capabil să deschidă urechile şi gura, adică fenomenul muţeniei şi al surzeniei, care în Biblie este şi metaforic şi desemnează închiderea la chemările lui Dumnezeu. Există o surzenie fizică, dar în Biblie cel care este surd la cuvântul lui Dumnezeu este mut, care nu anunţă cuvântul lui Dumnezeu.
Este indicativ şi un alt semnal: evanghelia prezintă cuvântul decisiv al lui Isus în aramaică, éffata, care înseamnă “deschide-te”, ca să se deschidă urechile, ca să se deschidă limba şi este o invitaţie adresată nu atât surdomutului, care nu putea auzi asta, ci tocmai discipolilor de atunci şi din orice timp. Şi noi, care am primit acel éffata al Duhului la Botez, suntem chemaţi să ne deschidem. “Deschide-te”, spune Isus fiecărui credincios şi Bisericii sale: deschide-te pentru că mesajul evangheliei are nevoie de tine pentru a fi mărturisit şi vestit! Şi asta ne face să ne gândim şi la atitudinea unui creştin: creştinul trebuie să fie deschis la cuvântul lui Dumnezeu şi la slujirea celorlalţi. Creştinii închişi ajung rău, mereu, pentru că nu sunt creştini, sunt ideologi, ideologi ai închiderii. Un creştin trebuie să fie deschis la vestirea cuvântului, la primirea fraţilor şi a surorilor. Şi pentru aceasta, acest éffata, acest “deschide-te”, este o invitaţie pentru noi toţi ca să ne deschidem.
Şi la sfârşitul Evangheliilor, Isus ne încredinţează dorinţa sa misionară: mergeţi mai departe, mergeţi să păstoriţi, mergeţi să predicaţi evanghelia.
Fraţilor, surorilor, să ne simţim cu toţii chemaţi, întrucât suntem botezaţi, să-l mărturisim şi să-l vestim pe Isus. Şi să cerem harul, ca Biserică, de a şti să realizăm o convertire pastorală şi misionară. Domnul pe malurile Mării Galileii l-a întrebat pe Petru dacă îl iubea şi apoi i-a cerut să pască oile sale (cf. v. 15-17). Să ne întrebăm şi noi, fiecare dintre noi să-şi pună această întrebare sieşi, să ne întrebăm: îl iubesc cu adevărat pe Domnul, până acolo încât să vreau să-l vestesc? Vreau să devin martorul său sau mă mulţumesc să fiu discipolul său? Îndrăgesc persoanele pe care le întâlnesc, le duc la Isus în rugăciune? Doresc să fac ceva pentru ca bucuria evangheliei, care a transformat viaţa mea, să facă mai frumoasă viaţa lor? Să ne gândim la asta, să ne gândim la aceste întrebări şi să mergem înainte cu mărturia noastră.
________________
APEL
Continui să urmăresc cu multă îngrijorare conflictul din Israel şi din Palestina.
Reînnoiesc apelul meu pentru o imediată încetare a focului umanitară; se suferă mult, acolo. Încurajez toate părţile implicate să reia negocierile şi cer tuturor să-şi asume angajarea urgentă de a face să ajungă ajutoarele umanitare la populaţia din Gaza, care este epuizată şi are cu adevărat nevoie de ele.
Să fie eliberaţi imediat toţi ostaticii, care au văzut o speranţă în încetarea ostilităţilor în urmă cu câteva zile. Să se termine această mare suferinţă pentru israelieni şi pentru palestinieni.
Vă rog: nu armelor, da păcii!
Franciscus