Meditatie biblica la Claudianum, Aleea Zanelor 9A, joi de la orele 19.30
BINECUVÂNTAT ESTE DOMNUL (Lc 1,67-80)
67 Zaharia, tatăl său, a fost umplut de Duhul Sfânt şi a profeţit zicând: 68 Binecuvântat este Domnul, Dumnezeul lui Israel, pentru că l-a vizitatşi l-a răscumpărat pe poporul său 69 şi a înălţat cornul mântuirii* pentru noi în casa lui David, slujitorul său, 70 după cum a promis prin gura sfinţilor săi profeţi, încă din vechime: 71 mântuirea de duşmanii noştri şi de mâna tuturor acelora care ne urăsc; 72 astfel a arătat îndurare faţă de părinţii noştri, şi-a amintit de alianţa lui sfântă:
73 jurământul pe care l-a făcut lui Abraham, părintele nostru, să ne dea ca, 74 eliberaţi fiind din mâna duşmanilor, să-i slujim fără teamă, 75 în sfinţenie şi dreptate înaintea lui, în toate zilele noastre. 76 Iar tu, copile, vei fi numit profet al Celui Preaînalt, căci vei merge înaintea Domnului ca să pregăteşti căile sale, 77 să dai poporului său ştiinţa mântuirii spre iertarea păcatelor, 78 datorită inimii îndurătoare a Dumnezeului nostru; pentru aceasta ne va vizita Cel care Răsare din înălţime, 79 ca să-i lumineze pe cei ce zac în întuneric şi în umbra morţii, să-ndrepte paşii noştri pe calea păcii”. 80 Copilul creştea şi se întărea în duh; el a rămas în pustiu până în ziua arătării lui înaintea lui Israel.
Mesajul în context
Benedictus, la fel ca Magnificat, este un centon (însăilare, n.tr.) de citate biblice cu trimiteri directe și indirecte. Prin acest imn, Luca reia pentru cititorul său neiudeu lecția predată deja în cântarea Magnificat: cum anume să citească istoria cu ochii credinței, potrivit promisiunii făcute lui Abraham (cf. vv. 55.73).
Este o cântare de binecuvântare pentru cele trecute și de profeție pentru cele ce vor veni. În prima parte (vv. 68-75), Zaharia aduce binecuvântări nu pentru faptul că i s-a dat un fiu, ci pentru cel înaintea căruia merge copilul său; pentru Mesia, cel deja dăruit. În partea a doua (vv. 76-79), el profețește rolul ce-l va juca fiul său, menit a fi precursorul Celui care Răsare din înălțime. Avem de-a face aici cu un imn liturgic, ce-l binecuvântează pe Dumnezeu pentru darul său promis și împlinit acum. Indirect, el face dovada raportului dintre Noul și Vechiul Testament, fiind un cuvânt de binecuvântare pentru împlinire și de profeție pentru promisiunea dată. Evenimentele petrecute până în clipa aceea – nașterea fiului său și zămislirea lui Isus – sunt văzute, prin legătura lor reciprocă, în lumina întregii istorii a mântuirii. Aceste fapte, neînsemnate și nebăgate în seamă de toți, ascund, pentru cel care știe să le citească în Spirit, „vederea” lui Dumnezeu ce-și duce la împlinire planul de iubire.
În liturgia orelor, Benedictus este cântarea cu care se încheie rostirea laudelor de dimineață. Rugăciunea înălțată în cinstea Celui care Răsare din înălțime dă startul unei noi zile, al unei zile fără de sfârșit, acel astăzi al „vizitei” Domnului (vv. 68.78) care în „îndurarea” sa (vv. 72.78) aduce mântuirea (vv. 69.71.77), eliberându-ne „de mâna tuturor acelora care ne urăsc” (vv. 71.79), iertând păcatele (v. 77) și luminând umbra morții (v. 79), ca să ne facă a-i sluji în sfințenie și dreptate (vv. 74.75) și a ne îndrepta pașii pe calea păcii (v. 79). În felul acesta Dumnezeu își ține promisiunea (vv. 70.72.73). Un rol major în această scenă îl joacă fidelitatea lui Dumnezeu față de promisiunea făcută și chemarea adresată cititorului de a o cunoaște mai bine pentru a se ține strâns de ea.
Exercițiu
a. Intru în rugăciune, așa cum s-a arătat în Introducere.
b. Mi-l imaginez pe Zaharia care, de îndată ce i se dă fiului său numele, încetează a mai fi mut și izbucnește în cântare de laudă.
c. Cer Domnului ceea ce vreau: darul de a-l binecuvânta pe Dumnezeu și de a-i recunoaște vizita în Isus.
d. Puncte asupra cărora să reflectez:
– profeția de tip creștin
– laudele
– vizitarea și mântuirea aduse de Dumnezeu
– dușmanii noștri
– păcatul, iertarea și cunoașterea lui Dumnezeu.