Luni, 4 decembrie 2023
Ss. Ioan Damaschin, pr. înv. *; Varvara, fc. m.; Fer. Adolf Kolping
Matei 8,5-11: În acel timp, intrând Isus în Cafarnaum, a venit la el un centurion, rugându-l: „Doamne, servitorul meu zace în casă paralizat, suferind groaznic”. El i-a spus: „Voi veni eu însumi şi-l voi vindeca”. Dar centurionul, răspunzând, i-a zis: „Doamne, nu sunt vrednic să intri sub acoperişul meu, dar spune numai un cuvânt şi va fi vindecat servitorul meu! Căci şi eu sunt un om supus autorităţii; având soldaţi în subordine, spun unuia: «Du-te!», iar el se duce, şi altuia: «Vino!», iar el vine, şi servitorului meu: «Fă aceasta!», iar el face”. Auzind, Isus s-a mirat şi le-a spus celor care îl urmau: “Adevăr vă spun că la nimeni în Israel nu am găsit o astfel de credinţă. De aceea vă spun că vor veni mulţi de la răsărit şi de la apus şi vor sta la masă în împărăţia cerurilor împreună cu Abraham, Isaac şi Iacob”.
În Evanghelia de astăzi este relatată o întâlnire neobișnuită: un ofițer din armata romană, profitând de ocazia că Isus trecea prin Cafernaum, merge să-L întâlnească, adresându-i o cerere personală. Centurionul nu este condus de interesul pentru religie, ci de o nevoie, de boala slujitorului său, despre care vorbește cu dragoste, ca despre un membru important al familiei. Observăm faptul că știa cu cine vorbește, numindu-L pe Isus ,,Domnul”, ceea ce nu era deloc firesc în situația lui. Totuși el avea cele două mijloace (iubirea și încrederea) necesare pentru a putea mijloci, pentru a aduce nevoile altora înaintea lui Isus în mod eficient. Isus nu-l respinge, îi ascultă cererea și își exprimă disponibilitatea de a merge imediat să ajute. Centurionul nu-i cere lui Iisus să încalce regulile evreilor, i-ar fi suficient dacă Isus ar putea să-i ajute slujitorul chiar de la distanță, ca-n viața militară: dacă un ofițer dă un ordin, subalternul îl ascultă. La fel, dacă Isus spune ceva, așa se va întâmpla. În acest moment se arată credința sutașului: el crede că Domnul este capabil să vindece prin Cuvântul său. Această mărturie de credință declanșează recunoașterea lui Isus. Apoi trei cuvinte sunt puse împreună: Doamne – acoperișul meu. În acel moment centurionul examinează cu profundă sinceritate propria casă și propria persoană. Nu doar examinează, ci formulează și o concluzie puternică, de o smerenie desăvârșită. Acest om rostește doar câteva cuvinte simple, dar privind adânc în inima lui, ele par trei mărturii condensate. Prima este despre respectarea, acceptarea celuilalt. Centurionul, deși era păgân, cunoștea practicile religioase și credința evreilor, deci nu dorea să-L pună pe Isus în situația de a încălca canoanele. Atent la aceste detalii, gestionează cu diplomație, cu finețe și empatie oferta lui Isus de a merge la el acasă. Celelalte două mărturisiri se referă la propria stare de păcat: cunoașterea păcatelor și cunoașterea de sine. În fața lui Isus nu se simte doar un om care are și el câteva păcate, ci merge în profunzime cu examinarea conștiinței simțind că ei doi (Fiul lui Dumnezeu și omul păcătos) nu pot fi împreună sub un singur acoperiș. El face diferența între a recunoaște păcatul (știu că am păcate) și a conștientiza propria vină în starea de păcat: sunt vinovat pentru tot ceea ce am făcut, (Din vina mea, prea mare vina mea!), după cum spune și apostolul Pavel: Știu că nu este nimic bun în mine, adică în trupul meu. Aici se vede că sutașul era un om binecuvântat, căci este un har de la Dumnezeu să poți să te vezi, să te examinezi și să mărturisești ceea ce ești cu adevărat. Astfel, ca un mesaj al mesajului, ni se adresează nouă, cei care îngenunchem înaintea potirului pregătindu-ne pentru primirea Sfântului Trup și Sânge al lui Isus sub acoperământul nostru.
Temă de reflecție:
Văd lucrurile, din viața mea și a celorlalți, cu ochii lui Dumnezeu, în lumina Cuvântului?
Ce cred despre mine? Mă îngrijorează că în spatele laudelor pe care mi le spun alții, în spatele gloriei mele (deșarte!) se ascunde o grămadă mare de mizerie?
Pot să mă condamn atunci când, în conformitate cu judecata lui Dumnezeu, fac lucruri nedemne, de condamnat?
Rugăciune:
Doamne Isuse Hristoase,
Îți mărturisim că ne este rușine în fața credinței acestui centurion care, deși nu era creștin, a dat dovadă de atâta credință încât te-a uimit chiar și pe Tine, iar noi, care ne declarăm creștini, ne îndoim deseori de adevărul Tău, subestimăm atotputernicia Ta și nu ne încredințăm Ție.
Fii milostiv cu noi, Isuse, și dă-ne harul de a crede că Tu te adresezi fiecăruia personal, în așa fel încât viețile noastre să fie purificate, împlinite și vindecate; că același cuvânt, pe care Tu îl spui, oricât de mulți am fi, este o binecuvântare pentru fiecare dintre noi, în mod diferit, după nevoia sa.
Dă-ne harul ca, prin mijlocirea Spiritului Sfânt,
Cuvântul lui Dumnezeu să strălucească până în adâncul inimilor noastre și să scoată la lumină chiar și cele mai ascunse păcate, intenții și fețe ale noastre, să dezvăluie inimii calea prin care se poate ajunge la adevărata mărturisire a păcatelor, la adevărata lepădare de sinele ascuns, la adevărata căință și la adevărata iertare și eliberare.
Îți cerem, cu smerenie și umilință, cuvântul tămăduitor pe care sutașul l-a cerut și l-a primit.
Îți mulțumim pentru răbdarea, iubirea și milostivirea Ta.
Amin!
