Sâmbătă, 2 decembrie 2023
Ss. Bibiana, m.; Silveriu, pp. m.; Habacuc, profet
Luca 21,34-35: În acel timp, Isus le-a spus discipolilor săi: „Aveţi grijă de voi înşivă, ca nu cumva inimile voastre să se îngreuieze în necumpătare, beţie şi grijile vieţii, iar ziua aceea să se abată asupra voastră pe neaşteptate, ca un laţ!”
Isus ne îndeamnă să veghem și să trăim într-o rugăciune constantă. Ne atrage atenția la viciile cele mai pregnante ale societății de azi: necumpătarea, judecata superficială și pripită; beția sau orgoliul, mândria, dorința de putere, dorința de a fi validat și lăudat constant de către ceilalți, de a fi superior celorlalți; grijile vieții cotidiene ne fac, de multe ori să Îl punem pe Isus pe locul doi, să punem rugăciunea într-un plan secund, să ne simțim autosuficienți cu realizările noastre.
Să veghem deci, azi, mâine și mereu pentru că a trăi cu Isus înseamnă a trăi cu adevărat!
Să facem din rugăciune un mod de a trăi, nu doar o parte secundă a vieții noastre!
Rugăciune:
„O, Dumnezeul meu, când Tu vei binevoi, dăruiește-mi harul de a rămâne fidel în unirea voinței mele cu voința Ta adorată, în care, fără ca noi să rostim ceva, totul este spus și în care împlinim totul lăsându-Te pe Tine să acționezi. În această unire desăvârșită a voinței împlinim sarcini mărețe, pentru că muncim mai mult în conformitate cu bunăvoința Ta; și totuși suntem scutiți de orice trudă, căci punem grija oricărui lucru în mâinile Tale, având în minte doar odihna în Tine- o stare fermecătoare care, chiar și în absența oricăror sentimente de credință, dă sufletului o lăuntrică și totodată spirituală desfătare (…) Fie ca dorințele Tale sfinte să fie îndeplinite întru totul. Renunț la ale mele, căci sunt oarbe, pervertite și corupte de acea nefericită iubire de sine care este dușmanul de moarte al harului Tău și al iubirii Tale pure, al gloriei Tale și al mântuirii mele.”
(Jean-Pierre de Caussade SJ)
