Joi, 30.11.2023
Matei 4, 18-22: ” În acel timp, umblând de-a lungul Mării Galileii, Isus a văzut doi frați: pe Simon, cel numit Petru și pe Andrei, fratele lui, aruncând plasa în mare, căci erau pescari și le-a spus: << Veniți după mine și vă voi face pescari de oameni ! >> Iar ei, părăsind îndată năvoadele, l-au urmat. Plecând de acolo, a văzut alți doi frați, pe Iacob, fiul lui Zebedeu și pe Ioan, fratele lui, în barcă, împreună cu Zebedeu, tatăl lor, reparându-și năvoadele și i-a chemat. Iar ei, părăsind îndată barca și pe tatăl lor, l-au urmat.
Pasajul biblic descris de Matei folosește stilul specific lui Isus, de a vorbi în metafore. Expresia ”pescari de oameni” face legătura între profesia exercitată de viitorii apostoli și vocația pe care Isus o intuia, dacă ei ar fi ales să îl urmeze. Isus întotdeauna intuiește potențialul de mântuire din noi și încearcă să ne ajute să ne eliberăm de tot ceea ce este superficial și ne împiedică să vedem esențialul. Modul în care noi putem descoperi intuițiile lui Isus în ceea ce ne privește îl reprezintă rugăciunea. Un singur lucru ne poate îndepărta de urmarea propriei vocații: libertatea noastră.
Să medităm astăzi asupra vocației personale. Cum se integrează identitatea mea în această vocație?
” Eu vreau să fiu doar mesagerul tău și să nu am decât adevărul tău, harul tău de comunicat. Dar tocmai pentru aceasta aș vrea adesea să țin separate viața mea de ministerul meu. Dar cum este posibil să răspândesc adevărul tău fără a-l fi asimilat, fără a fi cuprins de tine, cum să anunț Evanghelia ta dacă nu mi-a coborât în adâncul inimii, cum să comunic altora viața ta fără a fi viu prin viața ta? ” – Karl Rahner
