Miercuri, 15 noiembrie 2023
Ss. Albert cel Mare, ep. înv. *; Leopold al III-lea
„Şi, în timp ce mergeau, s-au curăţat. Unul dintre ei, văzând că s-a vindecat, s-a întors glorificându-l pe Dumnezeu cu glas puternic şi a căzut cu faţa la picioarele lui, mulţumindu-i […].” (Luca 17,15-16)
Fiecare act de recunoștință este o glorificare a lui Dumnezeu. Dar de câte ori nu cerem și strigăm cu glas tare, asemenea leproșilor, în dificultățile noastre, „Isuse, Învățătorule, îndură-Te de noi!”, pentru ca mai apoi, copleșiți de milostivirea și binecuvântarea Domnului, să plecăm în căile noastre, nepăsători față de cel mai mic gest de recunoștință pe care s-ar cuveni să-l arătăm? Leprosul care, conștientizând revărsarea harului asupra lui, se întoarce adorând și mulțumind, nu este doar vindecat trupește, ci și salvat sufletește. Miracolul vindecării exterioare este doar punctul de pornire pentru adevărata sa transformare: prin smerenia pe care o manifestă atunci când aduce glorie lui Dumnezeu, acest „străin” Îi recunoaște atotputernicia și începe o nouă viață nu doar în trup, ci și în suflet: „Ridică-te și mergi! Credința ta te-a mântuit!”
„În timp ce mergem, El pansează rănile noastre” (Raissa Maritain). Cât de sensibil sunt în fața acestei realități și cât de des Îi aduc Domnului mulțumire pentru fiecare binecuvântare?
Rugăciune
Îți mulțumim, Doamne, pentru iubirea Ta, pentru mâna pe care ne-o întinzi totdeauna; Îți mulțumim pentru că ne iubești în ciuda greșelilor și nerecunoștinței noastre; Îți mulțumim pentru că nu încetezi să ne iubești nici atunci când Îți refuzăm iubirea.
Îți mulțumim pentru toate darurile Tale și mai cu seamă pentru că ne-ai dat pe însuși Fiul Tău, care s-a făcut om spre a ne împăca iarăși cu Tine.
Îți mulțumim pentru rămânerea Lui cu noi în sacramentul Euharistiei.
Îți mulțumim pentru viața veșnică ce ai sădit-o în noi.
Fii binecuvântat și lăudat în veci. Amin.
