Joi, 09 noiembrie 2023
SFINȚIREA BAZILICII DIN LATERAN
Ioan 2, 13-22: ” Paștele iudeilor era aproape, iar Isus a urcat la Ierusalim. Și a găsit în templu vânzătorii de boi, de oi și de porumbei și pe schimbătorii de bani șezând acolo. Făcând un bici din funii, i-a alungat pe toți din templu, la fel ca și oile și boii; a împrăștiat monedele schimbătorilor de bani și a răsturnat mesele, iar celor care vindeau porumbei le-a zis: << Luați acestea de aici ! Nu faceți casa Tatălui meu casă de negustorie ! >> Discipolii lui și-au adus aminte că fusese scris: << Zelul pentru casa ta mă mistuie. >> Așadar, l-au întrebat iudeii și i-au zis: << Ce semn ne arăți că ai dreptul să faci acestea ? >> Isus le-a răspuns: << Dărâmați acest templu și în trei zile îl voi ridica ! >> Așadar i-au zis iudeii: << Acest templu a fost construit în patruzeci și șase de ani și tu în trei zile îl vei ridica ? >> Însă el vorbea despre templul trupului său. Deci, când a înviat din morți, discipolii lui și-au amintit că a spus aceasta și au crezut în Scriptură și în cuvântul pe care îl spusese Isus. ”
În acest pasaj biblic observăm două calități pe care le are Isus și care lipsesc cu desăvârșire iudeilor și anume: consecvența între Scriptură și faptele Lui, precum și capacitatea Sa de a vorbi în metafore pentru a face profeții. Aceste două valori s-ar traduce astăzi prin autenticitate și identificare cu propria vocație. Exact aceste două aspecte care dovedesc filialitatea divină a lui Isus, le lipsesc iudeilor, dovedindu-se astfel că aceștia promovează o credință ”de formă” și nu ”de fond”, vorbele și faptele lor neregăsindu-se pe aceleași coordonate.
Câtă consecvență există astăzi între vocația ta creștină și faptele tale concrete ?
Rugăciune:
”Eu vreau să fiu doar mesagerul tău și să nu am decât adevărul tău, harul tău de comunicat. Dar tocmai pentru aceasta aș vrea adesea să țin separate viața mea de ministerul meu. Dar cum este posibil să răspândesc adevărul tău fără a-l fi asimilat, fără a fi cuprins de tine, cum să anunț Evanghelia ta dacă nu mi-a coborât în adâncul inimii, cum să comunic altora viața ta fără a fi viu prin viața ta? ”
(Karl Rahner)
