Luni, 9 octombrie 2023
Luca; 10, 25-37
În acel timp, iată că un învăţat al Legii s-a ridicat ca să-l pună la încercare, spunând: “Învăţătorule, ce trebuie să fac ca să moştenesc viaţa veşnică?” El i-a zis: “Ce este scris în Lege? Cum citeşti?” Acesta, răspunzând, a zis: “Să-l iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău din toată inima ta, din tot sufletul tău, din toată puterea ta şi din tot cugetul tău, iar pe aproapele tău ca pe tine însuţi!” El i-a spus: “Ai răspuns bine, fă aceasta şi vei trăi!” Acela însă, voind să se justifice, i-a spus lui Isus: “Şi cine este aproapele meu?” Isus a continuat: “Un om cobora de la Ierusalim la Ierihon şi a căzut în mâna tâlharilor care, după ce l-au dezbrăcat şi l-au strivit în bătaie, au plecat, lăsându-l pe jumătate mort. Din întâmplare, a trecut pe drumul acela un preot, dar, văzându-l, a trecut mai departe. La fel şi un levit, fiind prin locul acela, văzându-l, a trecut mai departe. Dar un samaritean oarecare, ce călătorea, a venit lângă el şi, văzându-l, i s-a făcut milă. Apropiindu-se, i-a legat rănile, turnând untdelemn şi vin. Apoi, urcându-l pe animalul său de povară, l-a dus la un han şi i-a purtat de grijă. În ziua următoare, a scos doi dinari, i-a dat hangiului şi i-a spus: «Îngrijeşte-te de el şi ceea ce vei mai cheltui îţi voi da când mă voi întoarce!» Cine dintre aceştia trei crezi că este aproapele celui căzut în mâinile tâlharilor?” El a răspuns: “Cel care a avut milă de el”. Atunci Isus i-a spus: “Mergi şi fă şi tu la fel!”
Capacitatea de a fi milostiv nu vine de la sine, din senin, dintr-o decizie de moment (De azi voi fi milostiv!). Este un har primit în urma întâlnirii cu Dumnezeu (chiar dacă indirect, mergând pe un drum într-o zonă în care trăiau oameni cu credință în Dumnezeu și unde cea mai mare poruncă era iubirea, cum e cazul samariteanului). Atotputernicul dăruiește inimă iubitoare și ochi pentru a observa pe cel care are nevoie de ajutor, dar mai ales harul de a nu alege pe cine și când ajutăm, atunci când umblăm pe drumul călăuzit de El.
Cuvântul cheie al dialogului dintre Isus și fariseu este „APROAPELE MEU”. Întrebând pe cine să ajute, fariseul dezvăluie și gândul ascuns de a nu fi obligat să ajute pe oricine, în speranța că faptele milei vor fi cât mai puține și mai ușoare, dar suficiente pentru a convinge pe Isus că el este un om milostiv. (Ce mult semănăm noi cu învățatul din pilda de astăzi!)
Isus îi răspunde cu simplitate, lui și fiecăruia dintre noi:
Un om (cobora pe cale) = fiecare / oricare dintre noi, creștinii
Aproapele meu = ORICINE are nevoie de ajutorul meu
Aproapele meu = CEL DE CARE eu am nevoie ca să mă conducă la ISUS (cel care mă vindecă de egoismul meu, cel prin care Isus îmi dă mereu o nouă șansă)
Faptele milei trupești + faptele milei sufletești = IUBIRE = ÎMI PASĂ DE TINE
Temă de reflecție:
Atunci când cineva are nevoie de ajutorul meu, mă întreb cine este acela sau îl ajut dincolo de orice barieră?
Mi se întâmplă uneori ca în loc să ajut, să caut argumente de ce nu pot să ajut?
RUGĂCIUNE pentru a deveni milostivi
“Ajută-mă, Doamne, ca ochii mei să fie milostivi, ca să nu suspectez niciodată, nici să nu judec după aparenţele exterioare, ci să discern frumuseţea în sufletul aproapelui meu şi să-i vin în ajutor.
Ajută-mă, Doamne, ca urechea mea să fie milostivă, ca să mă aplec asupra nevoilor aproapelui meu şi să nu rămân indiferentă la durerile şi la plângerile sale.
Ajută-mă, Doamne, ca limba mea să fie milostivă, ca să nu vorbesc niciodată de rău pe aproapele meu, ci să am pentru fiecare, un cuvânt de mângâiere şi de iertare.
Ajută-mă, Doamne, ca mâinile mele să fie milostive şi pline de fapte bune, ca să ştiu să fac bine aproapelui meu şi să iau asupra mea sarcinile cele mai grele şi cele mai neplăcute.
Ajută-mă, Doamne, ca picioarele mele să fie milostive, ca să mă grăbesc în ajutorul aproapelui meu, dominându-mi propria oboseală şi plictiseală. Adevărata mea odihnă este să-l slujesc pe aproapele meu.
Ajută-mă, Doamne, ca inima mea să fie milostivă, ca să simt toate suferinţele aproapelui meu. Nu voi refuza nimănui inima mea. Îi voi frecventa cu sinceritate chiar şi pe aceia care, ştiind asta, vor abuza de bunătatea mea, iar eu mă voi închide în Inima preamilostivă a lui Isus. Voi tăinui propriile mele suferinţe. Fie ca milostivirea Ta să sălăşluiască în mine, o, Dumnezeul meu. Amin!”
(Sf. Faustina Kowalska)
