Luni, 2 octombrie 2023
Ss. Îngeri Păzitori
Matei 18,1-5.10: „În ceasul acela s-au apropiat de Isus discipolii şi i-au spus: “Oare cine este mai mare în împărăţia cerurilor?” Chemând la sine un copil, l-a pus să stea în mijlocul lor şi le-a spus: “Adevăr vă spun, dacă nu vă veţi întoarce şi nu veţi deveni asemenea copiilor, nu veţi intra în împărăţia cerurilor. Aşadar, cine se va umili asemenea acestui copil, acela va fi cel mai mare în împărăţia cerurilor. Şi oricine primeşte un copil în numele meu, pe mine mă primeşte. Vedeţi să nu dispreţuiţi pe vreunul dintre aceştia mai mici, căci vă spun că îngerii lor în ceruri privesc mereu faţa Tatălui meu care este în ceruri!”
Evanghelia de astăzi începe cu o întrebare care scoate în evidență limitele firii omenești. Chiar și discipolii, care trăiau în apropierea lui Isus și erau formați la școala Sa, uneori se lasă copleșiți de firea lor slabă și păcătoasă. Întrebarea arată în mod clar că discipolii au fost atinși de păcatul mândriei, de calculele mărunte, de dorința de a fi cel mai bun, mai mare, mai important. Isus le răspunde chemând un copil în fața lor și punându-i să-l observe. Cine dintre noi nu a contemplat copiii? Cine nu a gustat vreodată din bucuria care se revarsă din veselia, dezinvoltura, sinceritatea și autenticitatea lor? Isus a pus în mijlocul lor acel copil ca pe o icoană, care să le amintească de ceva foarte bine știut, dar aproape uitat, neglijat: condițiile și virtuțile necesare pentru a fi mântuit. Așadar, noi trebuie să facem la fel, de câte ori vedem un copil trebuie să ne amintim de această învățătură scurtă, dar puternică, care ne asigură intrarea în Împărăția Cerurilor. Desigur că asta cere efort deoarece noi, adulții, păcătoșii, nu mai avem inocența copiilor, dar Domnul nostru tocmai asta dorește: să conștientizăm, ca apoi, să ne propunem și să începem să facem efortul de a ne îndrepta. Ne dă și ajutoare, îngeri păzitori, care uneori ne însoțesc în chip nevăzut, alteori în persoana unor oameni care apar în mod misterios în viața noastră și încep să ne împingă de la spate într-o direcție incomodă. Este mereu începutul unui nou plan al lui Dumnezeu în viața noastră. A vâsli contra curentului nu este ușor, dar merită pentru că la izvor ne așteaptă Mântuitorul.
Oare eu când și cum am pierdut calitățile mele de copil? Cu ce să încep recuperarea acestora?
Poate cu rugăciunea Înger-îngerașul meu, pe care toată copilăria o spuneam cu sfințenie, în fiecare seară, împreună cu mama, bunica, bunicul, tata ….
Rugăciune către îngerul păzitor
Înger, îngeraşul meu,
Ce mi te-a dat Dumnezeu,
Totdeauna fii cu mine
Şi mă învaţă să fac bine.
Eu sunt mic, tu fă-mă mare,
Eu sunt slab, tu fă-mă tare.
În tot locul mă-nsoţeşte
Şi de rele mă păzeşte.
Amin
