Miercuri, 6 septembrie 2023
Lc 4, 42-44: « După ce s-a făcut ziuă, ieşind, a mers într-un loc pustiu, însă mulţimile îl căutau şi, ajungând până la el, voiau să-l oprească să plece de la ei. Dar el le-a spus: “Trebuie să vestesc împărăţia lui Dumnezeu şi celorlalte cetăţi, pentru că de aceea am fost trimis”. Şi predica prin sinagogile din Iudeea.
După multele vindecări, întâlniri, discuții etc, Isus are nevoie de un loc liniștit. În cadrul acestor retrageri dese în pustiu, El pune în rugăciune toate câte s-au întâmplat în zilele precedente: nevoile, dorințele, aspirațiile, curajul sau uneori chiar „tupeul” oamenilor. A fost găsit Fiul lui Dumnezeu, iar când s-a întâmplat aceasta, mulțimile „voiau să-l oprească să plece de la ei”. Greu de conceput faptul că L-am găsit, dar trebuie să plece.
Astăzi (și nu numai), suntem invitați nu să-L oprim, ci mai degrabă să nu-L facem să plece din inima noastră.
Unde îl caut eu pe Dumnezeu?
Rugăciune
Cum pierd timpul/vremea?
Voi enumera modurile.
Îngrijorându-mă pentru lucrurile
asupra cărora nu dețin controlul.
Precum trecutul.
Sau viitorul.
Hrănind resentimentele
și mânia
pentru răni
reale sau imaginare.
Desconsiderând lucrurile obișnuite
sau, mai degrabă, ceea ce eu,
fără judecată,
numesc obișnuit.
Preocupându-mă ce câștig am eu din ceva
mai degrabă decât ce pot să ofer eu
pentru ceva.
Eșuând să apreciez ceea ce se întâmplă
din cauza a ceea ar-fi-putut-să-fie,
trebuia-să-fie,
putea-să-fie.
Acestea sunt câteva moduri
de a pierde vremea.
Isus nu a pierdut timpul.
I-a dat viață.
Viața sa.
Leo Rock SJ
