Sâmbătă, 2 septembrie 2023
Matei 25, 26-29: „Dar stăpânul i-a răspuns: Servitor rău şi leneş! Ştiai că secer unde n-am semănat şi adun de unde n-am împrăştiat. Deci trebuia să depui banii mei la bancheri, iar la venirea mea, aş fi retras ce este al meu cu dobândă. Aşadar, luaţi de la el talantul şi daţi-l celui ce are zece talanţi! Pentru că oricui are i se va da şi-i va prisosi, iar de la cel care nu are se va lua şi ceea ce are.”
Isus ne vorbește azi prin parabola talanților. Talantul poate reprezenta talentele, aptitudinile și calitățile noastre, dar poate fi Însuși Isus. Putem reflecta astfel: Cât Îl vestim pe Isus? Cât de mult propagăm învățăturile Lui? Cât de mult arătăm iubirea Lui față de aproapele nostru? Cât de mult practicăm iertarea Sa unii față de alții? Cât de mult trăim cu adevărat cu Isus și pentru Isus?
Așadar, moneda noastră în viața cotidiană să fie iubirea lui Isus, iertarea Sa, blândețea Sa, pacea Sa, înțelegerea Sa și privirea ațintită către Tatăl ceresc.
Rugăciune:
“Doamne, ajută-mă să găsesc în inima mea iertare pentru că m-ai creat așa cum sunt. Blasfemie? Poate. Sinceritate? În lipsa unui cuvânt mai bun, da. În acest unic, repetat și orb moment de claritate, în mod sincer, am nevoie să Te iert, Doamne. Știu că sunt lucrarea mâinilor Tale… Este nebunie, atunci, sau doar orbire cea care mă face atât de miop? Poate că puțin din ambele îmi afectează vederea și nu lasă ca binele de-afară să fie văzut în interior… Mi s-a spus că m-ai creat precum ești Tu. De ce, atunci, noi doi gândim atât de diferit? M-ai făcut ceea ce sunt, Doamne. Sunt atât de multe lucruri pe care nu le înțeleg, atât de multe pentru care nu pot să-Ți mulțumesc. Tu, care Ți-ai oferit cel dintâi iubirea și mi-ai arătat cum să trăiesc. Tu, a cărui inimă este revărsată în creație și regăsită în iertare, învață-mă să iert bunătatea Ta constantă față de mine.” (Michael Moynahan SJ, Inimi pe jar: pag. 48-49)
