Joi, 10 august 2023
Ioan 12, 24-26: ”În acel timp, Isus le-a spus discipolilor săi: << Adevăr, adevăr vă spun: dacă bobul de grâu care cade în pământ nu moare, rămâne singur, însă dacă moare, aduce rod mult. Cine își iubește viața o va pierde, cine își urăște viața în lumea aceasta o păstrează pentru viața veșnică. Dacă îmi slujește cineva, să mă urmeze, iar acolo unde sunt eu va fi și cel care mă slujește. Dacă mă slujește cineva, Tatăl îl va cinsti.>>
În acest pasaj biblic, Isus vorbește despre moarte, însă nu despre moartea ființei, ci a egoului, despre importanța de a ne cunoaște limitele și calitățile și de a acționa în baza acestei cunoașteri de sine, fără a nutri aspirații care frâng granițele destinului nostru. Vremurile în care trăim sunt marcate de un elogiu adus dorinței, ca motto al oricărui destin împlinit. Psihanalistul Massimo Recalcati vorbește despre dorință ca despre o valoare făuritoare de destin. Totuși, cărei dorințe i se poate da credibilitate astfel încât să nu ne conducă spre alegeri cu efect autodistructiv? Sau poate că moartea bobului de grâu se referă la moartea dorinței, la sacrificarea propriilor impulsuri/intuiții până la sacrificiul total de sine ? Isus nu dorește pentru noi o viață seacă de dorință, de elan vital. Nu ne cere să trăim în deșert și să ne pretindem mulțumiți. Însă bobul de grâu care moare, știa că trebuie să moară, știa că, în urma acestei morți, va învia prin rodul său. Bobul de grâu este o metaforă a omului înțelept care își cunoaște identitatea, iar dorințele lui sunt rod al acestei identități. Atunci când dorințele noastre ne îndepărtează de identitatea noastră creștină, înseamnă că sunt dorințe străine, care nu ne reprezintă.
Ce dorințe se nasc în inima ta astăzi ? Sunt aceste dorințe conforme identității tale creștine ?
” Binecuvântată fie mila Ta, Dumnezeule infinit, pentru că eu nu am doar cuvinte și concepte despre Tine, ci în experiența mea, în viața mea, în suferința mea, Te-am întâlnit pe tine ! ” Karl Rahner
