Joi, 03 august 2023
Matei 13, 47-53: În acel timp, Isus le-a spus mulțimilor: ”Împărăția cerurilor este asemenea năvodului aruncat în mare care adună de toate. Când s-a umplut, oamenii îi trag la țărm, se așază, adună ceea ce este bun în coșuri și aruncă ceea ce este rău. Tot așa va fi la sfârșitul lumii: vor veni îngerii și-i vor separa pe cei răi dintre cei drepți și îi vor arunca în cuptorul cu foc. Acolo va fi plânset și scrâșnirea dinților. Ați înțeles toate acestea?” I-au spus: ”Da!” Atunci le-a zis: ”De aceea orice cărturar instruit în ale împărăției cerurilor este asemenea stăpânului casei care scoate din tezaurul său lucruri noi și vechi.” Când a terminat Isus parabolele acestea, a plecat de acolo.”
Să oprim secunda pe loc și să reflectăm onest. Câți dintre noi, citind acest pasaj, nu s-au asociat automat tagmei drepților? Iar ca gând secund, câți dintre cei autonominalizați ”drepți„ nu au rememorat în gând o nedreptate pe care au trăit-o, cu satisfacția că ”dușmanul” va plăti la timpul cuvenit? Onest ! Câți ?!
Iar acum să ne gândim mai detaliat ! De câte ori pe zi ne autonominalizăm drepți și îi condamnăm în gândul nostru pe cei care ne contrazic/ depășesc/ contrariază/ nedreptățesc ?
Iar acum să devenim puțin mai riguroși cu noi înșine ! Este drept să fim ”drepți” mereu? Să înghițim în sec, fără a ne spune părerea, doar fiindcă ”Are Dumnezeu grijă …. ”, ca și cum Dumnezeu ar sta să contorizeze greșelile pe care ceilalți le fac împotriva noastră și ar pune constant paie la picioarele lor …. Nu mai bine alegem să fim asertivi, să ne comunicăm dezaprobarea și să vedem echidistant partea de dreptate și partea de nedreptate de care dăm dovadă?
Astăzi Isus te cheamă la autenticitate ! Astăzi te invită să spui cu precauție și delicatețe fix ce gândești și să-ți asumi ! sau să taci și să-ți asumi. Orice ai alege, alege să fii autentic și conștient că nu trece zi fără să faci și bine și rău și dreptate și nedreptate. Cere iertare, recunoscându-ți greșelile! Bucură-te de propriul progres și fii recunoscător Celui care este originea oricărui BINE !
Act de căință
Doamne, Dumnezeul meu, mă căiesc din toată inima,
De toate păcatele mele
Și le urăsc mai mult decât orice lucru.
Pentru că, prin ele, am pierdut harul Tău și împărăția Cerului
Și m-am făcut vrednic de pedeapsa veșnică a iadului,
Dar mai mult mă căiesc, pentru că, păcătuind,
Te-am mâniat pe Tine, Părintele meu, Mântuitorul meu și Dumnezeul meu,
Atât de mare și atât de bun!
Pentru aceasta mă hotărăsc ca, prin ajutorul Tău,
Să nu mai păcătuiesc
Și să fug de orice prilej de păcat.
Amin
Imagine: ”Sfântul Ieronim în chilia sa”, Joos Van Cleve, Muzeul Național de Artă, București
